Sfânta Biserică s-a construit din lemn, în stil maramureşan, după un proiect întocmit de arhitectul Florea Voicu, arhitect al Arhiepiscopiei Bucureşti . Un rol important în ridicarea bisericii l-a avut inginerul Emil Semenescu, îndeosebi regretatul epitrop Constantin Tâmplaru (plecat la Domnul în seara zilei de Bobotează a anului 2008), precum şi consilierul Lazăr Vălu.

S-au folosit stâlpi din lemn de brad ce au secţiunea de 20×20cm., închiderea perimetrală exterioară făcându-se din scândură de brad în montaj tip caplama, iar în interior tip asterială. Pereţii sunt izolaţi termic cu vată minerală. Acoperişul este din şiţă, cu trei cruci metalice şi instalaţie paratrăznet.

Atât fundaţia, cât şi curtea sunt placate cu piatră de râu prinsă în beton. La interior s-a placat cu gips-caron gletuit. Pereţii pronaosului, cafasului şi pangarului au fost înnobilaţi prin placarea cu plăci fibrolemnoase melaminate. Cu acelaşi material s-a executat mobilierul din Sfântul Altar şi lambriul din biserică.

Biserica, în formă de navă cu Altarul absidal poligonal, are o lungime de 13 m., o lăţime de 7,50 m. şi o înălţime interoară de 6 m.. Intrarea se face prin partea de sud-vest. În partea de vest se află un turn-clopotniţă înalt de 22 m. în care este montat un clopot din bronz de circa 200 kg, donat de către familia Grigore Radu.

 Interiorul bisericii a fost pictat în tehnică tempera, în cursul anului 2002, de către pictorii bisericeşti Ioan şi Daniele Moldovan, precum şi de Tudorel Ciuhureanu. Întreg mobilierul din lemn precum şi catepeteasma au fost executate de către soţii Gheorghe şi Irina Ursu din judeţul Neamţ.