Prima biserică din lemn datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la 1585 era închinată unei mănăstiri din Târnovo,  Bulgaria şi făcea parte dintr-un ansamblu mănăstiresc cu han.

Biserica din zid a fost ridicată de Matei Basarab Voievod, în cadrul unui complex mănăstiresc, după 1632. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este reparată de Axentie, Mitropolitul Sofiei, originar din Târnovo, cf. pisaniei din 1705. În 1715 a fost completată cu turla de peste pridvor cu turnul scării şi portalul din piatră, de către Domnul Ştefan Cantacuzino. Lăcaşul este distrus de cutremurele din 1802 şi 1838 şi apoi reparat, în locul celor trei turle de zid făcându-se una provizorie, din lemn.

În 1936 este restaurată de Comisia Monumentelor Istorice, prin grija arh. Statie Becu, când este refăcută clopotniţa şi este retuşată pictura interioară de la 1715, de către pictorul E. Iovănescu.

Monumentul a mai fost reparat după cutremurul din 1940, apoi la 1949, 1957, 1967, 1974, iar după cutremurul din 1977 s-au efectuat  lucrări de reparaţii şi consolidări cu participarea arh. Constantin Joja.