Biserica Sfantul Spiridon Vechi se afla in plin centrul Bucuresti-ului, intr-o zona in care aproape fiecare colt evoca epoci succesive de istorie bucuresteana, la cativa pasi de vechiul Pod al Mogosoaiei (astazi Calea Victoriei). Biserica fostei Manastiri Sfantul Spiridon Vechi, micuta si fara turle, a avut parte de o existenta tumultuoasa, datorita schimbarilor survenite de-a lungul timpului in spatiul sau inconjurator.
Interesant este faptul ca pana in 1880, biserica se afla pe malul stang al Dambovitei, al carei curs nu fusese inca rectificat. In fata sfantului locas se afla un pod de lemn, "Podul Cilibiului", numit astfel deoarece ducea pe malul celalalt, la proprietatea stolnicului Constantin Cantacuzino, poreclit "Cilibiul", ceea ce in turca inseamna "fin", "gratios".
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino; nu se stie insa cand a fost cladita. Dupa unii istorici, ea a fost ctitorie a boierilor Floresti, servind ca paraclis pentru casele acestora, situate in apropiere, pe malul stang al Dambovitei.
Pe atunci, Dambovita, in curgerea ei libera, facea tot felul de ocolisuri si de coturi, care au fost corectate in urma canalizarilor succesive. In dreptul Caii Victoriei de azi, de pilda, ea facea un mare cot spre dreapta, apropiindu-se mult de Biserica Sfintii Apostoli. Dupa ce strabatea Mahalaua Arhimandritului, Dambovita taia drumul Cilibiului, intre bisericile Sfintii Apostoli si Sfantul Spiridon Vechi, si se indrepta spre Curtea Veche - Curtea Domneasca.
Asadar, pana la canalizarea Dambovitei, Biserica Sfantul Spiridon Vechi era pe malul stang al raului, iar dupa corectarea albiei, a ramas pe malul drept. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid in jurul ei, cum se precizeaza intr-un document de la 21 martie 1716, in care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca acum si biserica sa fi fost de zid. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.
Inconjurata de constructii ce alcatuiau un ansamblu manastiresc, ea avea sa atraga daniile si obladuirea diferitilor boieri, intre care, cei dintai, au fost chiar domnitorii tarii. Astfel, la data de 5 iulie 1718, Ion Mavrocordat a dat Manastirii Sfantul Spiridon Vechi o pravalie in orasul Bucuresti, iar la 1 septembrie 1742, Mihail Racovita a ingaduit egumenului sa ia in stapanire casa lui Stan Barbierul, intorcandu-i banii, pentru ca n-a respectat conditiile intelegerii ce a avut cu manastirea.
Ultima pisanie, in limbile greaca si araba, arata ca domnitorul Constantin Mavrocordat, in a patra domnie in Tara Romaneasca, dupa ce a inchinat Manastirea Sfantul Spiridon Vechi Patriarhiei de Antiohia, la 8 decembrie 1746, mitropolitul Ungrovlahiei fiind Neofit Cretanul, fost al Mirelor, "facandu-l metoc pentru ierarhii si calugarii arabi", intre anii 1747-1748 a rezidit din temelie biserica, cu cheltuiala sa, la staruinta Patriarhului Silvestru al Antiohiei, aflat atunci la Bucuresti, si a inzestrat-o cu chilii, cladiri, hanuri, locuri de case si mosii.
Pisania din piatra de la intrare care consemneaza aceste fapte, este scrisa in greaca, araba si romana si are la mijloc stema domnitorului, adica "un cap de bour si un corb cu o cruce in cioc". "Aceasta sfanta si prea cinstita biserica, cu hramul celui intre sfinti Parintelui nostru Spiridon al Trimitundei, Facatorul de minuni, s-a zidit cu toate cladirile ei de primprejur in vremea stapanirii Prea Inaltatului si iubitorului de Hristos, Domn si Stapanitor a toata Ungrovlahia, Domn Ioan Constantin Nicolae Voievod, cu cheltuiala si socoteala Prea Inaltimii Sale, pentru sufleteasca sa mantuire. Si s-a inchinat prea sfantului apostolicesc si patriarhicesc scaun al marii cetati a lui Dumnezeu, Antiohia, fiind patriarh Prea Fericitul Kir Silvestru care, in vremea zidirii ei era de fata si supraveghea. In anul 1747 de la Hristos."
Patriarhul Silvestru a supravegheat direct zidirea Manastirii Sfantul Spiridon Vechi, cu bisericuta ei alba, ingrijindu-se sa fie frumos zugravita, dupa randuiala. Pentru impodobirea sfantului locas, el a zugravit personal Icoana Sfantului Spiridon, ocrotitorul manastirii. Icoana este compusa dintr-o icoana mai veche a Sfantului Spiridon, de la pioasa sora a lui Constantin Mavrocordat, avand inscriptia cu caractere chirilice: "Sultana Domnita, 1705, iulie 25", imbracata acum in argint, "nu numai ca sa fie mai frumoasa, dar si pentru a prilejui mai multa cinstire patronului ei, caruia se cuvine osebita plecaciune", pe care a incadrat-o de jur imprejur de acatistul sfantului, 12 scene si inca doua reprezentand moastele si mormantul lui, ferecate si ele in argint.
Acatistul sfantului Spiridon, incadrand icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de Patriarhul Silvestru, in timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie in limba araba: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 de la Hristos am venit in Valahia. In aceasta vreme era pe tron si conducea tara Maria Sa Constantin Voievod, feciorul lui Nicolae Voievod, fiul lui Scarlat, om cucernic, invatat, temator de Dumnezeu, cercetator al Sfintelor Carti, iubitor de biserici si cinstitor al preotiei. Cand a aflat ca al nostru Scaun Apostolic se afla mai presus decat toate celelalte trei scaune patriarhicesti si ca nu are nici o manastire care sa-i fie inchinata deosebit, ca pentru celelalte scaune patriarhale, din aceasta tara, Maria Sa i-a facut danie aceasta Sfanta Manastire, cu hramul celui intre sfinti slavitorul Spiridon, Facatorul de minuni. Aceasta manastire este asezata la rasarit de raul care trece prin oras si este lipita de pod. El a zidit-o din nou pentru pomenirea parintilor sai si a sa, facand-o lacas pentru ierarhii si calugarii arabi. ...
Cladirile si toate chiliile cele dinauntrul manastirii au fost zidite in vremea sederii noastre acolo. In afara, manastirea are danii, asezaminte, si mosii inscrise in condica manastirii. Nadejde avem ca niciodata nu va fi lasata la o parte pomenirea Mariei Sale Domnului, caci aceasta este o datorie pentru noi. Cu mijlocirea Sfantului Spiridon, al carui hram il poarta aceasta manastire, sa o intareasca Domnul in slujba Sa si sa o pastreze infloritoare pana la sfarsitul veacului. Aduceti-va aminte si de noi, smeritul Silvestru, patriarhul Antiohiei, care ne-am straduit sa capatam aceasta danie, pomenindu-i numele lui si al tatalui sau Gheorghe si al maicii sale Fotini, in toate rugaciunile, ecteniile si Sfintele Liturghii. Rog pe Dumnezeu Cel Prea Inalt ca si pe noi si pe voi sa va invredniceasca cerestii Sale Imparatii. Anul 1748. Noi am zugravit aceasta icoana, iar in mijloc am asezat icoana cea veche impodobind-o cu argint. Scrisu-s-a aceasta de Petru Nofal, feciorul lui Gheorghe din Tripoli, scriitor in slujba manastirii, in anul 1748, luna lui aprilie, cea binecuvantata.
La inceputul anului 1748, Patriarhul Silvestru a primit si un ajutor banesc de la Constantin Mavrocordat, pentru Manastirea Sfantul Spiridon Vechi, caruia ii multumeste, iar la 25 iunie, noul domn Grigore II Ghica, inzestreaza manastirea cu o parte din mosia domneasca de la marginea Bucurestilor, pentru ca la 1 septembrie, acelasi domnitor sa dea un hrisov ca "sa fie in pace si nesuparati chiriasii din hanul Sfantul Spiridon Vechi". In anul 1749, patriarhul Silvestru inca mai era la Bucuresti caci, la 1 octombrie, primeste de la Grigore II Ghica, "doua case in oras" pentru Manastirea Sfantul Spiridon Vechi.
Despre ctitoria lui Constantin Mavrocordat, inchinata Patriarhiei Antiohiei, ne vorbeste si F.I.Sulzer, in lucrarea sa dedicata Principatelor Dunarene, aparuta la Viena, in 1781, la sfarsitul careia publica si o schita de plan al Bucurestilor, unde sunt insemnate cladirile care au atras atentia autorului, intre altele si Manastirea Sfantul Spiridon, asezata langa Dambovita, pe locul de astazi.
De asemenea, in planul Bucurestilor intocmit de F.Purcell in secolul al XVIII-lea si in cel ridicat din porunca lui Barbu Dimitrie Stirbei de Artur Boroczyn, la 1852, se vede, intre manastirile bucurestene si Manastirea Sfantul Spiridon Vechi.
Asadar, de la infiintare si pana la 1852, mai precis pana la secularizare, in 1863, ea a fost manastire. Ramane de stabilit cand se vor fi daramat chiliile si cladirile. Biserica a avut de suferit din pricina cutremurelor din 1802 si 1838, cand s-a daramat turla de pe naos. La 28 iulie 1847, se cerea egumenului sa darame boltile de la tinda bisericii si sa refaca tavanul din sipci. Casele egumenesti erau, de asemenea, stricate la aceasta data. In 1862, lacasul era pe jumatate naruit, casele egumenesti fusesera reparate.
Clopotnita, aflata spre Piata Operetei, a fost daramata la 1898. Biserica a fost reparata in mai multe randuri (1865, 1877, 1914, 1939 si 1951), ramanand ingropata mai mult de un metru sub nivelul strazii, datorita tasarii pamantului scos din albia Dambovitei, cu prilejul repetatelor lucrari de canalizare. Manastirea Sfantul Spiridon Vechi, cu casele egumenesti, cu chiliile si cladirile sale, s-a risipit prin vitregia timpului si nepasarea oamenilor, ramanand doar cladirea bisericii, care a suferit si ea modificari insemnate.
Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863, manastirea s-a transformat in biserica de mir, fiind afiliata, mai intai Parohiei Mihai Voda si mai tarziu la Parohia Sfintii Apostoli. In anul 1960 a fost infiintata ca parohie de sine cu denumirea Sfantul Spiridon Vechi.
La distanta de peste doua secole de la inaltarea sfantului locas, asupra tarii si Sfintei noastre Biserici stramosesti s-a abatut urgia unor vremuri grele, careia i-a cazut jertfa un numar de biserici din Bucuresti. Demolarea stravechilor biserici bucurestene Sfanta Vineri si Sfantul Spiridon Vechi sunt doua triste amintiri ale romanilor. Cea de-a doua biserica, a Sfantului Spiridon, a ramas cu suferinta nespovedita urmasilor ei. Aici, comunistii n-au inaltat blocuri. Bisericuta asta n-a stat in calea nimanui, a nici unui plan de urbanizare. In locul ei a ramas un loc gol, folosit ca parcare.
In anii demolarilor masive s-au intocmit tot felul de studii de sistematizare, incercandu-se salvarea ei, fie prin translare, fie prin "acoperirea" cu un bloc mare, asezat in fata. Variantele nu au fost aprobate si, la 27 august 1987, Biserica Sfantul Spiridon Vechi a fost daramata. Cladirea fiind mica, distrugerea s-a facut rapid cu ajutorul buldozerelor. In dupa amiaza aceleiasi zile, locul a fost golit. Pietraria coloanelor si ferestrelor, pisania, catapeteasma si icoanele, obiectele de pret au fost salvate si duse la Manastirea Cernica.
