In lumina libertatii, dobandita sub calauzirea Duhului Sfant, prin jertfa tinerilor din decembrie 1989 si la dorinta credinciosilor, a fost posibila rezidirea bisericii, pe vechile ei temelii, respectandu-se atat conturul fundatiilor, cat si vechiul nivel al pardoselii interioare, cu cinci trepte mai jos decat trotuarul. Aceasta lucrare s-a implinit, prin staruinta si purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, de catre Sfanta Arhiepiscopie a Bucurestilor, cu sprijinul Ministerului Finantelor, Secretariatul de Stat pentru Culte, Bancii Nationale a Romaniei, Primariei Municipiului Bucuresti si a multor credinciosi, miluitori si facatori de bine din tara si din cuprinsul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada.

Cu multa grija, au fost asezate la locul lor piesele originale: porticul de la intrare, cu pisania in limba greaca si araba, coloanele de piatra cioplita din interior si de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasma, salvate din fata buldozerului prin ravna parintelui paroh Alexandru Zaharescu.

Lucrarile de reconstructie s-au desfasurat intre anii 1992-1997, sub indrumarea arhitectului Florea Voicu de la Arhiepiscopia Bucurestilor, iar pictura in tehnica fresca a fost realizata de o echipa de pictori talentati sub supravegherea pictorului Vasile Buzuloi, dupa proiectul Prea Cuviosului Arhimandrit pictor Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim.

Sfintirea bisericii s-a facut de catre Prea Fericitii Parinti Patriarhi Teoctist al Romaniei si Ignatie al IV-lea al Antiohiei, in mijlocul unui ales sobor de slujitori si in prezenta unei multimi de credinciosi , in ziua praznicului Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, 26 octombrie 1996