Biserica Sfanta Treime - Dudesti s-a aflat in partea de sud-est a Capitalei, pe locul unde s-a construit blocul M108 din ansamblul cuprins intre Bulevardele Unirii,Octavian Goga si Strazile Traian, Lucian Blaga. Sfanta Treime - Dudesti era amplasata pe fosta Cale Dudesti, care lega Calea Vacaresti de Posta Vitan si mai departe penetra in cartierul Balta Alba. Biserica si acea Cruce de Piatra din apropiere, marcau hotarul de miazazi al mosiei Pantelimon, conform planului din anul 1847 intocmit de ing. Plesoianu si Apostol Dumitrescu, pe baza testamentului din iulie 1752 al voievodului Grigore Ghica. Ulterior, "Crucea de Piatra” a devenit numele popular al vechiului cartier din jurul bisericii cunoscut sub diverse aspecte. Biserica Sfanta Treime - Dudesti a fost zidita inainte de 1804 septembrie 30 (data pisaniei), de catre Jupan Paun Plugarul cu fratii sai Petru, Hristea, Miu si Ene. O catagrafie din anul 1808 ianuarie 19, aminteste drept ctitori ai bisericii pe Cristea bogasierul si Manul Cavaful. O alta catagrafie din 1808 februarie 5 arata ca breasla salvaragiilor este ctitoria bisericii. Cu numele "Sfanta Troita” este mentionata si de Dimitrie Fotino in Istoria Daciei.
Initial biserica a avut numai altar si naos, despartite fiind de o tampla de zid, pictata in stil bizantin. In anul 1887, in zilele MS Regelui Carol I, ale IPSS Mitropolit Primat al Romaniei Iosif Gheorghian, (....) arhitect diriginte P. Petriciu - spune pisania - biserica a fost restaurata, inlocuindu-se tampla din zid cu una din lemn, s-a zugravit in ulei, s-au daramat cei doi stalpi care sustineau bolta si s-a construit cafasul pentru cor. In noiembrie 1900 a fost edificat un "advon”, dupa planurile arh. A.Z. Mingopol. S-a mai realizat de asemeni o cancelarie si locuinta pentru paracliser, dupa proiectul intocmit de arh. P.Petricu. In anii 1933-1936, pictorul Vasile Georgescu a refacut pictura interioara, in stilul academic de sorginte renascentista, al scolii lui Gh.Tattarescu. In interior au fost decapate tencuielile si s-au executat usile ornamentale. Dupa razboi (1950), biserica a fost restaurata si in interior, pictorii Traian Biltiu Dancus, Nicoleta si Traian Plopeanu au curatat si reinnoit pictura. Reparatii radicale si de scoatere a igrasiei, s-au executat in anii 1962-1963, iar in 1969 pictorita Virginia Videa a aplicat foita de aur pe o jumatate din icoanele tamplei.Asa cum arata dupa toate transformarile si adaugirile ulterioare, biserica era construita din caramida, pe plan triconic (21 x 8-10m), cu pronaosul supralargit. In fata pronaosului s-a adauga in anul 1900 un vestibul (inchis si el ulterior) cu intrarea flancata de doua coloane clasice, cu fronton. Avea doua turle octogonale cu baza patrata: turla-Pantocrator a naosului, mai joasa, dar mai larga, care se rezema pe arce in consola si turnul-clopotnita pe pronaos, mai zvelt si mai inalt: ambele aveau acoperisul bulbat, turtit. Absidele erau semicirculare in interior si poligonale in exterior, putin reliefate, acoperite cu calote in sfert de sfera. Fatada era impartita in doua registre inegale, decorate cu panouri dreptunghiulare - cel superior mai putin inalt, despartite printr-un brau robust. Ferestrele bisericii, largite la inceputul secolului XX, aveau partea de sus semicirculara, cu ancadramente simple. Ele se intercalau in panourile din registrul inferior. Cornisa bisericii era in stil clasic. Un fronton cu o cruce din zidarie, asezata pe un mic soclu gen acrotera, incorona fatada vestica. Intrarea pentru preot in altar se facea pe latura sudica, aceasta fiind flancata de doua coloane clasice cu fronton asemanator celui din fatada vest, dar mai mic. Aspectul exterior al bisericii se apropia de stilul neoclasic propriu inceputului de secol XIX, cu elemente baroce adaugate ulterior, posibil la restaurarile din 1887 si 1900. In incinta bisericii s-au construit, la sfarsitul secolului XIX, o scoala primara si casa parohiala (1899). In 1913, zestrea bisericii a fost sporita cu un imobil cuprinzand locuinte, pravalii si un corp de case donate testamentar de vaduva Tinca Costache. Trebuie amintit, nu in ultimul rand, ca si gradina cu flori, iarba si arbori, situata in stanga portii mari de intrare in incinta, au fost donate de credinciosi. La 9 octombrie 1987, ora 6.00 dimineata, preotul paroh a fost anuntat telefonic, de functionarii Primariei sectorului 3, ca biserica se va demola, desi anterior, printr-un joc perfid, care sa evite eventuale proteste, dadusera asigurari ca nu se va intampla aceasta. Fiind anuntat PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a solicitat pentru preotul paroh o audienta la Primaria Capitalei, care, prin vicepresedintele Dumitru Necsoiu a confirmat trista veste. Iminenta demolarii a starnit proteste din partea enoriasilor, actiunea de demolare a inceput hoteste in noaptea de 9-10 octombrie 1987. In iuresul general provocat de basculantele si muncitorii de la ICRAL Vitan, au disparut majoritatea obiectelor de cult, mobilier si carti bisericesti. O mica parte a fost transportata si depozitata in conditii improprii in turnul clopotnita al bisericii Tarca din Calea Vitan nr.142. Tampla din lemn sculptat a fost dusa la biserica cimitirului parohial din Fantanele, judetul Dambovita. In decursul celor 183 ani de existenta (1804-1987), biserica Sf.Troita a primit donatii de la enoriasi, in semn de credinta si respect, printre care si numeroase icoane. Pe o icoana daruita de Roman si Zugravina, la 1 august 1892 aparea urmatoarea inscriptie : "Sa nu-l ierte Isus Hristos pe acela care va indrazni sa ia acest dar, nici viu, nici mort”. Aceasta s-a implinit! Disparitia bisericii, valoros monument al istoriei Bucurestilor, a provocat multa amaraciune in randul enoriasilor. Este necesara montarea unei placi memoriale pe blocul M108 amplasat pe locul fostei biserici. De curand parintele Rosu a inceput rezidirea Bisericii Sfanta Treime pe un alt amplasament (pe Bulevardul Burebista) si dupa un plan modern, am zice chiar indraznet. Actualmente biserica este ridicata finisata si decorata.