Dacă arhitectura bisericii Sfânta Vineri - Nouă nu imită întru totul pe aceea a Sfintei Sofia din Constantinopol, care este capodopera desăvârşită a picturii si arhitecturii bizantine, se inspiră totuşi din stilul ei şi al mânăstiri lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş.     

Planul bisericii, dezvoltat monumental, este clasic muntenesc, treflat cu trei abside: sâni şi altar şi cu un pronaos prelungit.

Pridvorul a fost evitat pentru a se da monumentului o intrare caracteristică legată de motivul predominant şi principal al marii arcade din faţada ce cuprinde o vastă decoraţiune din mozaic.

Ceea ce impresionează  este cupola, privită ca o înălţare prodigioasă spre cer, în care Pantocratorul, având o înălţime de 42 metri, străluceşte în lumina de Împărat al lumii. Peste spaţiul larg, cu o vizibilitate deosebită şi acustică perfectă, se ridică pe patru arc-dublouri cupola Pantocratorului, aflată în mijlocul naosului, având la baze arcuri moldoveneşti, în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare.

Ca elemente noi, arhitectul a ales verticalitatea arhitecturii, mai ales la altar, iar cele cinci arcade mari ce decorează faţada principală dau bisericii o originalitate specifică. Un alt punct de atracţie îl constituie acoperirea pereţilor cu o frescă de o nuanţă excepţional de rară şi delicată, de vaste proporţii, caracteristică stilului tradiţional ortodox. Suprafaţa picturii reprezintă peste 1600 m.p., iar numărul figurilor pictate depăşeşte cifra de 2200, în care sunt înfăţişate Sfânta Treime, Maica Domnului, Îngerii, Patriarhii Vechiului Testament, Profeţii, Sfinţii Apostoli, Martirii, Mărturisitorii, Preacuvioasele femei etc.

În anul 1987, sub conducerea P.C.Arhim. Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti, a fost spălată şi restaurată pictura care fusese deteriorată în proporţie de 70%. Pe frontispiciul bisericii se profilează chipul Cuvioasei Parascheva, executat într-o viziune monumentală din mozaic veneţian (de Murano) şi colorat adecvat ansamblului arhitectonic al faţadei bisericii, executat de pictorul Eugen Profeta, după proiectul pictorului Gheorghe Popescu.      Mozaicul are o suprafaţă de 26 m.p., biserica este zidită pe o suprafaţă de 435 m.p., iar casa parohială pe 175 m.p. Biserica nu are inscripţii deosebite.

Ulterior, au fost efectuate următoarele lucrări: placarea bisericii cu cărămidă aparentă, au fost cumpărate şi aşezate alte trei candelabre, înlocuirea cablurilor de la instalaţia electrică cu altele noi din cupru, prin contribuţia benevolă a enoriaşilor.În anul 1992, biserica a fost împodobită cu o catapeteasmă din lemn de stejar, sculptură realizată de meşteri populari moldoveni sub conducerea D-lor Constantin şi  Ioan Foşalău. Icoanele au fost păstrate cele de la biserica veche din uliţa Târgoviştei, icoane ce fac parte din şcoala pictorului Tatarăscu.

   S-au  adăugat şi icoane noi: Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Arhidiacon Ştefan şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, realizate din colecta enoriaşilor şi închinătorilor acestui sfânt locaş.     

În anul 1993, atât biserica cât şi casa parohială au fost racordate la reţeaua de gaze naturale, lucrări realizate de societatea RALEAMA, patronată de D-l. ing. Bogdan Rădulescu, care a suportat jumătate din valoarea devizului.

In anul 2004 a fost înlocuită vechea invelitoare cu una de cupru.