Istoria parohiei începe cu anul 1854, an în care a fost zidită biserica acestei comunităţi de către negustorul NICOLAE EFTIMIU şi pusă sub patronajul Sfintei Cuvioase Parascheva, a Sfântului Mare Mucenic Haralambie şi a Sfântului Ierarh Nicolae, numind-o biserica Sfânta Vineri - Nouă din Bucureşti, din uliţa Târgoviştei, azi Calea Griviţei.      Sfântul Haralambie a fost prăznuit cu ceremonial deosebit până în anul 1870, numindu-se „hramul cel mic”, iar Sfântul Ierarh Nicolae n-a mai fost sărbătorit, hramul principal rămânând SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA – HRAMUL CEL MARE – care se prăznuieşte în această biserică, cu deosebit fast, la 14 octombrie.    

Biserica a fost înzestrată de la început de către Nicolae Eftimiu şi soţia sa, Floarea, ctitorii bisericii, cu avere, constând din bunuri imobiliare şi obiecte de cult.     

Forma principală a bisericii a fost aceea de cruce (plan treflat), cu o arhitectură a stilului vechi creştin, cu altar, naos şi pronaos, având o singură cupolă şi a fost acoperită cu şindrilă.     

După moartea ctitorului ei în anul 1862, biserica a fost reparată în 1866, apoi radical refăcută în anul 1888 cand i s-a adăugat cea de-a doua turlă, repictându-se de asemena şi interiorul. Biserica a ami fost reparată şi în anul 1910.

      După o existenţă de 77 de ani, biserica din uliţa Târgoviştei, aflată în zona Gării de Nord (care a fost construită ulterior, în anul 1931) a fost expropriată şi demolată de C.F.R., în scopul măririi şi înfrumuseţării Gării de Nord, la data de 3 mai 1931

Cu o parte din fondurile primite din exproprierea menţionată, s-a construit, în Calea Griviţei 197, pe terenul bisericii care a mai rămas, o capelă care a fost inaugurată şi dată cultului la 14 octombrie 1931. Cu acest prilej şi tot din fondurile respective, s-a construit, alături de biserică, casa parohială cu etaj şi subsol, destinată personalului bisericesc.

După 13 ani de existenţă, în anul 1944, capela este distrusă de bombardamentele aviaţiei străine când, în mod implicit, încetează aici şi săvârşirea slujbelor religioase.     

Noua Biserica

Din fondurile rămase de la exproprierea din 1931, în anul 1937 s-a cumpărat un teren din Bulevardul Nicolae Titulescu nr.157-161, pe care, la 14 octombrie 1940, se pune piatra de temelie a bisericii actuale, preot paroh fiind Ioan Popescu-Călineşti, decedat in anul 1961 şi înmormântat în partea de miazăzi a bisericii. Biserica a fost construită de Tiberiu Erimia din beton armat şi cărămidă, după proiectul arhitectului Dimitrie Ionescu Berechet . Deşi neterminată, lucrările fiind întrerupte din cauza vremurilor vitrege, totuşi a fost dată în folosinţa cultului în anul 1944.     

Lucrările au fost reluate în anul 1949, biserica fiind înzestrată cu o parte din  mobilierul necesar: străni, ancadramente pentru icoane, Sfânta Cruce din altar, sfeşnice, candelabru, icoane etc., iar, între anii 1950 – 1953, s-a efectuat pictura acestei biserici în tehnica fresco, executată de pictorii bisericeşti: Ştefan Constantinescu, Gheorghe Popescu, Nicolae Stoica, Eugen Profeta, paroh fiind preotul Ion Hurduc.

În anul 1999 s-au confecţionat două racle din argint în care au fost aşezate cu o ceremonie specială, la data de 14 octombrie, părticele din moaştele Sf.Cuv.Parascheva, ale Sf.Ier.Nicolae, ale Sf.Haralambie, ale Sf.Grigorie Teologul şi Sf.ucişi în Rait şi Sinai. La ceremonie a participat şi Prea Sfinţitul Episcop Roman Ilfoveanul, aducând Înalta binecuvântare a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.