Monografia parohiei
Cartierul 23 August, situat în partea de Est a oraşului Bucureşti se învecinează la Nord cu lacul Pantelimon, la Sud cu zona Dudeştilor-Uzinele Malaxa-Faur şi Republica, la Est cu Şoseaua de Centură şi Gara Căţelu şi la Vest cu Şoseaua Dudeşti - Pantelimon şi Magazinul Cora, s-a format între cele două războaie mondiale ca o necesitate urgentă a braţelor de muncă la uzinele industriaşului Nicolae Malaxa şi Republica.
Muncitori simpli, veniţi de la ţară, majoritatea din părţile Ialomiţei, şi-au cumpărat câte o parcelă de 200-300mp, ridicându-şi mici gospodării personale. Inundaţiile din anul 1975 de pe Valea Ialomiţei au determinat mărirea numărului de locuitori în zonă.
Necesităţile lor spirituale au fost satisfăcute pentru prima dată într-o cameră a unor buni creştini de pe Str. Irisului, funcţionând ca anexă a Parohiei Marcuţa, numită Marcuta II. Se înfiinţeaza ca parohie de sine stătătoare la data de 2 febr. 1942 cu titulatura „Sfântul Nicolae Malaxa” deservită de Pr. Birliba Ion.
Oameni de bună credinţă donează comunităţii spre folosinţă o fosta băcanie în Str. Tufănica nr. 5 care funcţionează şi astăzi, devenind proprietatea parohiei prin act de vânzare-cumpărare în anul 1975. Epitrop onorific al parohiei, industriaşul ortodox Nicolae Malaxa donează credincioşilor un clopot frumos ornat de 400 kg şi un godin din fontă, ambele lucrate la uzinele sale.
Începând cu data de 1 ian. 2010, actuala parohie „Sfântul Nicolae Malaxa” se configurează intre străzile Răcătau, Şos. Gării Căţelu Dudeşti-Pantelimon – B-dul Basarabiei, Str. Zarzarilor, Gheţu Anghel, Rodnei, Lucieni – Nicolae Roşu, rămânând trunchiul vechi al parohiei cu locuitori mai în vârstă (majoritatea pensionari), ortodocşi 90% cu 910 familii, cu dragoste de biserică, respectând toate sărbătorile religioase, care se spovedesc şi se împărtăşesc la toate posturile de peste an, receptivi la apelurile cu caracter filantropic şi social.
Modesta bisericuţă din Str. Tufănica nr.5 a fost dotata cu gaze, apă curentă în curte, aeroterme, telefon, este văruita o dată la 2 ani în interior şi exterior şi este păstrata în curăţenie de către doamnele din Comitetul Parohial.
