Parohia Floreasca este aşezată în partea de nord a municipiului Bucureşti, pe Calea Dorobanţilor, fiind delimitată de Şoseaua Ştefan cel Mare, Calea Floreasca, Lacul Floreasca şi zona Televiziunii Române. Este o construcţie de la începutul sec. XX, apărând simultan cu naşterea unui nou cartier în Bucureşti, crescut pe uliţa şi mai apoi şos. Herăstrăului.
La data de 8 septembrie 1912 - sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului şi hramul bisericii, au început lucrările de edificare a acesteia, iar la data de 14 octombrie 1915 a fost sfinţită de către arhiereul Teofil Ploieşteanul, Mitropolit Primat fiind D.D. Dr. Konnon Arămescu Donici, aşa după cum menţionează şi pisania acesteia: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a zidit în capitala Bucureşti, „parohia Floreasca” această sfântă şi dumenzeiască biserică între anii 1912-1915, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Zidirea s-a început în anul 1912, în al 45-lea an de glorioasă domnie a defunctului Rege Carol I, cu ajutorul şi osârdia soţilor Vitan şi Maria Gănciulescu, împreună cu un comitet în frunte cu preotul paroh sachelar Gh. Alexandrescu şi s-a sfinţit astăzi 14 octombrie 1915, în al doilea an de domnie al Maiestăţii Sale Regele Nostru Ferdinand I...”
Urmare cutremurului din 1940, în anul următor 1941 s-a consolidat biserica, prin încingerea ei cu centuri de beton în exterior şi tiranţi din bare de fier în interior. Tot atunci s-au reconstuit şi cele două turle, lucrări execu-tate de renumitul inginer Emil Prager. Sfântul locaş a mai cunoscut lucrări de reparaţii şi după cutremurul din 1977, iar în perioada 1997-1998 s-au executat lucrări de reparaţii generale exterioare şi restaurare a picturii.
Compunerea spaţiilor interioare urmăreşte arhitectura bisericilor răsăritene, spaţiile înşirându-se într-o gradaţie a importanţei de la intrare către altar. Avem un mic portic de acces cu coloane, pronaos, naos, altar, sacristie, iar peste naos galeria corului.
Biserica are 2 turle de înălţimi diferite, una mai mică peste pronaos, iar cealaltă peste naos, mai înaltă care generează la interior o cupolă.
La interior apar unele decoraţii din stucatură, spre exemplu în cazul coloanelor care susţin arcul ce marchează trecerea din pronaos în naos, golurile ferestrelor sunt închise cu vitralii, iar pardoseala este din marmură. Apar şi elemente din lemn, cum ar fi scările, micul vestibul de acces, amvonul şi iconostasul.
Pictura bisericii a fost executată în tehnica ulei de către pictorul Ion Simionescu, iar pictura de pe faţada principală a bisericii este opera pictorului C. Niţulescu. Ferestrele sfântului locaş sunt prevăzute cu vitralii de o fină execuţie şi cu o cromatică aleasă. Catapeteasma are o arhitectură deosebită, iar icoanele acesteia sunt opera maestrului Ion Simionescu, de o deosebită frumuseţe şi expresivitate în ceea ce reprezintă fiecare dintre acestea. Se mai poate evidenţia şi lucrarea amvonului şi a mobilierului, executate din lemn sculptat, care dau sfântului locaş o frumuseţe aparte.
