O inscipţie din anul 1910 aflată sub icoana Sfinţilor Trei Ierarhi, artă că acum aproape 100 se ani parohia avea o Societate de Binefacere denumită Traian.

La acea vreme Parohia Hagiu avea o casă unde erau găzduite fetele orfane şi unde acestea învăţau o meserie şi un şir de case stil vagon pe stada Ţepeş-Vodă unde erau îngrijiţi bătrânii săraci.

Curtea mare şi generoasă a bisericii a constituit în toată vremea un parc de reculegere duhovnicească,iar biserica a fost în permanenţă un sprijin pentru cei sărmani şi oropsiţi.

Mai puţină lume ştie că în vreme de război, când era bombardat Bucureştiul, în curtea bisericii Hagiu s-a construit un adăpost subteran, unde se refugiau oamenii.

Obiceiul, de a ajuta sărmanii din parohie , s-a păstrat ca o tradiţie la biserica Hagiu, mai cu seamă la cele patru hramuri ale bisericii Hagiu

Au mai existat asociaţii ce au funcţionat pe lângă Parohia Hagiu, cum a fost Asociaţia Alianţa Ro-Diaconia, sau programe sociale desfășurate în colaborare cu alte asociații, cum a fost Grupul de Iniţiativă Comunitar din cadrul Centrului de Asistenţă Comunitară pentru Tineret – Sfântul Nicolae, desfăşurat pe parcursul mai multor ani împreună cu Fundaţia Buburuza.