Arhitectura bisericii este sub formã de cruce greacã înscrisã, având ca elemente specifice douã turnuleţe dreptunghiulare mici care încadreazã turla din faţã.

În pisania din pridvorul bisericii se spune: Biserica cea veche, se numea AGIU, a fost fãcutã de un Misail Monahu, fost logofãt de tainã. Apoi dãrâmându-se, s-au construit aceastã sfântã bisericã cu hramul Adormirea Maicii Domnului, tot cu acelaşi nume dupã cum se vede, în anul 1872 Iunie 12, fiind donator Radu Ştefãnescu Cavafu, care a depus una mie galbenii spre pomenire în veci, în zilele Domnitorului Carol I şi a Prea Sfinţiei Sale Pãrintelui mitropolit Nifon, lundu-şi sfârşit în anul 1874 decembrie 12. Preot ostenitor Ion Cãlin.

Prima picturã, din 1874, executatã în tempera, s-a deteriorat, biserica fiind repictatã în anul 1898 de pictorul Ioan Bãrbulescu, unul din ucenicii pictorului Gh. Tãttãrãscu, în maniera acestuia, picturã neorealistã, în ulei. Catapeteasma este din lemn de brad cu lucrãturi de sculpturã în lemn de tei, poleitã cu schlachmetal şi executatã cu multã fineţe.

Clopotniţa, construitã în anul 1936 prin concursul primãriei de atunci, este de o frumuseţe arhitectonică deosebită, având elemente din stilul brâncovenesc.

Casa parohialã este în stil românesc, cu parter şi etaj, unde se află un balcon cu elemente florale în piatră .

Pictura bisericii a fost spãlatã de mai multe ori în cursul anilor, ultima data fiind restauratã şi vernisatã dupã cutremurul din 1977.

Pe frontispiciul bisericii, în anul 1991 s-au executat mozaicurile Sfinţilor Petru şi Pavel de cãtre pictorul Eugen Profeta.

În interiorul bisericii se află spre cinstire particică de la moaştele Sfântului Grigore Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea, iar de curând s-a făcut o nouă axioniţă în filigran şi sculptură în stejar în care s-a încastrat ţi vechea icoană a Maicii Domnului în faţa căreia mulţi şi-au găsit vindecarea.