“Biserica Negustori este veche, amintită în documente la anul 1665, aprilie 24 (Manuscris A, 545, f.181), în care se arată că avea clopotniţă, iar în august 1, 1671, este numită “Biserica Negustorilor”. În forma ei exterioară de ayi, datează din 1725-1726, când este reconstruită din cărămidă, în locul celei din lemn, ce a ars la 1718, sub domnitorul NICOLAE MAVROCORDAT.

Ctitorii ei sunt: Simeon-Cup, negustor, înmormântat cu familia în biserică, după 1761, februarie 9, (cf. N.Iorga, “Inscripţiuni în bisericile României”); Radu Piteşteanu, cupeţ, înmormântat în biserică la 30 iulie 1725 (cf. Iorga şi Elian); Stoica Abagiul; Stancu Cojocarul, înmormântat în biserică la 1752/1753 (cf.Iorga); Axente Căpitan, înmormântat în biserică la 14 noiembrie 1734 (Iorga).

Biserica a fost scutită de dări de către domnul Nicolae Mavrocordat şi ajutată anual cu câte 45 de taleri, conform zapiselor ce au fost înşiruite şi reînnoite şi de alţi mulţi domnitori, până la Cuza-Vodă.

Ctitor, de la 1838, este marele agă MANUIL SERGHIADI, care- după cutremurul ce a dărâmat mai toate turlele bisericilor din Târgul Bucureştilor, în 1838, a reparat-o şi în parte a restaurat-o cu cheltuiala sa (turla, ferestrele mari, zugrăvitul). El este epitrop şi al Bisericii “Domniţa Bălaşa”; a fost înmormântat în tinda bisericii, precum se vede şi astăzi.

Între 1867-1870 i se face a doua reparaţie; i se înlocuieşte şindrila cu tinichea şi i se adaugă a doua turlă mare a Pantocratorului (cf. Arhivă).

La 1881 este din nou reparată şi înfrumuseţată; i s-au lărgit ferestrele în forma de azi; i s-a închis pridvorul cu geamuri fixate în rame de fier, ceea ce a fost un mare bine, căci s-a conservat pictura de mare valoare din tindă, făcută în frescă de marele pictor Pârvu Mutu, împreună cu ucenicii săi.

Reparaţia şi înfrumuseţarea a fost făcută cu cheltuiala lui Emanoil Protopopescu- Pache, fost primar al Capitalei, fiu al protopopului Iancu, fost slujitor al bisericii.

În 1927 i se înlocuieşte acoperişul de tinichea cu tablă de import Wolf  iar în 1942 i se fac reparaţii sumare de astupare a crăpăturilor în urma cutremurului din 1940.

Biserica “Negustori” este monument istoric, conform Adresei nr.7207/1953 a CSAC.

Este construită din cărămidă turcească, în stil brâncovenesc, este bine proporţionată, în formă trilobară, şi are în exterior, la circa 6 m., un brâu aplicat pe zid, caracteristic bisericilor din secolul .al XVIII-lea.

Pictura: În tindă, în afară de icoana Sf. Nicolae, cea a Sf. Petru şi Pavel cu câte un ucenic este a lui Pârvu Mutu, cum s-a mai amintit (cf.publicaţiile prof. I:D: Ştefănescu)

În naos şi în pronaos, ca şi în altar, este pictura marelui pictor Gh. N. Tăttărescu, care s-a cojit (deslipit), din cauza umidităţii (făcută în 1888, peste altele vechi)

Pictura catapeteasmei (tâmplei) este de la 1830-1838, restaurarea făcută cu cheltuiala lui MANUIL SERGHIADI.

Pictorul este necunoscut, se pare unul de la Sf. Munte Athos, sau chiar acel PAPATHODOR, fiul preotului Tudor de la Frunzăneştii din Ilfov, care a fost mare pictor la vremea sa.

Biserica are hramul “Sf. Nicolae- Făcătorul de Minuni”

(Urmează textul pisaniei din 1726, redată în extenso)

Obiecte de valoare artistică şi istorică: la un număr de 8 icoane mici, praznicare, imaginile sunt pictate pe pânză de sac, pe ambele feţe, în culori de albastru de piatră, roşu, verde şi alb fildeşiu (cf. Prof. I.D. Ştefănescu); un Evangheliar cu text grecesc şi românesc (chirilic), din 1698, cu plăci artistic lucrate pe copertă; o simie (anaforniţă) de argint, imprimată cu chipul mântuitorului şi a celor 12 sfinţi apostoli; un sfânt epitaf în fir de aur şi argint; sculpturi în lemn; catapeteasma, amvonul, tronul arhieresc etc sunt de mare valoare artistică