Biserica a avut mai multe hramuri, păstrându-se în prezent hramul “ Sfântul Grigore Teologul ”.Actuala biserică se află pe locul unui vechi cimitir despre care nu se mai ştie nimic, şi era menţionat ca o gradină mare a bisericii în care se îngropau morţi, a căror oseminte se descoperă şi astăzi. Biserica veche era indreptată cu faţa spre miazăzi, spre strada principală, iar biserica nouă s-a zidit cu faţa spre apus, după rânduială.

Curtea bisericii măsoara o suprafaţă de 900 mp, biserica aflându-se în mijlocul rotondei care o inconjoară, spaţiul curţii fiind delimitat de stradă printr-o împrejmuire din gard şi trotuarul public. Strada care inconjoară biserica pleacă din strada principală, actuala “Maria Rosetti”, şi mergea spre nord până la actuala stradă a “Viitorului”. Biserica “Popa Chiţu” mai deţine şi terenurile de pe partea opusa a străzii ce o înconjoară, pe unul din terenuri fiind construite două case parohiale, celălalt teren aflându-se în prezent în litigiu.

Biserica “Popa Chiţu” avea iniţial o singură turlă în faţa catapetesmei dar, în urma cutremurului din 1838 şi datorită uzurii anilor, în anul 1879 biserica a fost renovată de preotul Ion Niculescu, adăugându-i-se cea de-a doua turlă clopotniţă la intrare. Totodată au fost îmbrăcate în argint icoanele impărăteşti şi s-a mărit biserica cu înca trei metri înspre intrare.

După 55 de ani, preotul Alexandru Nicoreanu reface din nou biserica, afirmând ca a găsit-o într-o “adevarată ruină şi paragină “. Ctitotrul principal a fost Dumitru Nestor, preşedintele “droghiştilor ”, care a contribuit la refacerea bisericii în cinstea şi amintirea soţiei sale Steliana.

Cele mai importante lucrări şi realizări ale bisericii au fost făcute între anii 1935 – 1940: pictura în frescă cu sfinţi în medalion şi tablouri cu scene din viaţa Mântuitorului, realizată de pictorul Iosif Keber, ajutat de colegii săi Hermineanu şi Niţulescu; pardoseala unică in klein - mozaic, catapeteasma cu sculpturi şi ornamente deosebite, vitralii la ferestrele mari, lambriul de marmură în pronaos. Toate acestea s-au făcut după ce tencuiala interioară şi exterioară a fost dată jos şi refacută total. În partea exterioară a bisericii s-au executat 91 de ocniţe sub streaşină, în care ulterior au fost aplicate picturi ale Sfinţilor, în partea din faţă pictându-se icoanele Maicii Domnului, Sf. Spiridon şi Sf. Nicolae. În faţa bisericii s-a adăugat un frumos pridvor susţinut de şase coloane cilindrice şi cinci arcade.

În anii 1975 – 1980, biserica a fost din nou renovată complet interior, exterior, din cauza a incă două cutremure care şi-au lăsat amprenta asupra ei. Sistemul de evacuare nu mai funcţiona şi igrasia se ridicase peste doi metri, mai ales în interior. Pictura în frescă a fost refacută de autorul ei din 1935, Iosif Keber; s-a adăugat pe faţade o friză continua cu 91 de ocniţe pictate cu icoane de sfinţi (acoperite cu sticlă). S-au facut deasmenea lucrări capitale la instalatia electrică, Sfântul Altar, Sfânta Masă, Sfânta Cruce, adăugându-se un jilţ arhieresc şi sase strane pentru preoţi. La data de 19 octombrie 1980, alături de Prea Sfinţitul Episcop Vicar Vasile Târgovişteanul, cu aprobarea Prea Fericitului Patriarh Iustin al României, au participat aproape o mie de credincioşi la târnosirea bisericii, prin osteneala preotului Vasile Daia.

Biserica a avut în total 5 hramuri care s-au schimbat în urma restaurărilor care s-au facut în urma cutremurelor şi a deteriorărilor, după aprecierile preoţilor care au slujit biserica la acele vremuri: “Sf. Grigore Teologul”, “Sf. Spiridon”, “Sf. Nicolae”, “Soborul Sfinţilor Arhangheli” si “Adormirea Maicii Domnului”. În prezent, se păstrează hramul “Sf. Grigore Teologul” ca hram principal, şi “Adormirea Maicii Domnului” ca al doilea hram al bisericii.

În trecut, biserica a purtat o perioadă de timp denumirea de “Popa Petre”, datorită diaconului Petre care a colaborat la construcţia ei cu preotul Grigore Chiţu, denumirea de baza rămânând “Popa Chiţu”.