Pisania, săpată în piatră, păstrată până astăzi, atestă faptul că această sfântă biserică este zidită şi înălţată din temelie, precum se vede, de robul lui Dumnezeu Jupan Iane Cupeţul de la Buzău, 15 septembrie 7253 (1745). Biserica a luat numele de Popa Soare de la întâiul său slujitor, sau unul dintre cei mai vrednici, numele lui figurând în pomelnicul vechi al bisericii.

Popa Soare, ca şi alţi preoţi din Bucureşti, a rămas în amintirea vie a generaţiilor, atât prin biserică, cât şi prin numele străzii din apropiere. Este posibil ca înainte de anul 1745 să fi existat, pe acelaşi loc, o biserică mai veche, probabil din lemn. În sprijinul acestei ipoteze vine un document, datat 20 septembrie 1792, al lui Nicolae, Logofătul Sfintei Mitropolii, sprijinitor al bisericii care menţionează:

acesta este ctitorul bisericii celei vechi, după care şi‑a luat numele de Popa Soare.

Din nefericire, nu există alte documente care să ateste această biserică, anterioară anului 1745.

Din anul 2003 biserica se bucură duhovniceşte de prezenţa unei părticele din sfinţitele moaşte ale Sf. Teodosie de la Brazi, dăruite de IPS Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, în semn de preţuire pentru contribuţia PC. Pr. Grigore Popescu (paroh la Popa Soare între anii 1964 și 1998) la alcătuirea sfintelor slujbe ale Sfântului Ierarh şi Martir vrâncean.

Dintre slujitorii mai însemnaţi, menţionăm: viitorul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu (paroh între 1922 și 1924), preotul Atanasie Paraschivescu, ctitorul bisericii în secolul XIX (paroh între 1924 și 1964).

În anul 2004 Primăria Sectorului 2 a aşezat în curtea bisericii statuia marelui gânditor creştin Petre Ţuţea.