Amplasata în centrul Capitalei, nu departe de Gradina Cismigiu, Biserica Popa Tatu are hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae si Sfântul Ioan Botezatorul. Ridicata între 1760-1774, s-a numit initial „Biserica Fântâna Boului”, dupa numele mahalalei respective si apoi „Biserica Luminata”.
În pomelnicul ctitorilor este pomenit un oarecare Constantin Voda, dar nu se stie daca este vorba de Constantin Mavrocordat în cea de a doua domnie (1761-1763) sau Constantin Racovita. Revolta izbucnita în timpul acestuia din urma, datorita cresterii haraciului, si extinderea „fumaritului” în toata tara au sistat pentru un timp constructia locasului. Vel Logofat Constantin Vacarescu continua constructia fara sa o termine însa, lucrarile fiind încheiate abia de Mihail Cantacuzino în 1774.
Noua denumire a capatat-o asezamântul abia 35 de ani mai târziu, în 1810, dupa numele unui preot deosebit de inimos, preocupat de saracii din cartier, de gazduirea lor temporara, de îngrijirea bolnavilor pentru care a ridicat chiar o casa anume. De asemenea a construit o baie publica lânga biserica, legându-se printr-o serie de acte progresiste de viata de fiecare zi a enoriasilor.
Arhitectura
Construita în stil bizantin, biserica are exteriorul vopsit în alb, si este împartita în doua registre inegale de un brâu. Cel de jos este strapuns de ferestre dreptunghiulare, iar cel de sus, mai ingust, este împodobit cu ocnite. Turla este si ea luminata de ferestre, fiind asezata pe un tambur cu o forma elaborata. Asezamântul a avut mult de suferit la cutremurele din 1802, 1830 si 1940.
În 1944 se fac serioase reparatii din initiativa si prin contributia materiala a capitanului Ioan Negoescu – Bârlad si a familiei sale. Cu acest prilej sunt restaurate picturile vechi si sunt pictate partial altele, lucrarile fiind executate de artistul Emil Ivanescu.
Dupa 25 de ani, în 1969, acelasi Ioan Negoescu – Bârlad, acum colonel in rezerva, reuseste spalarea picturii si alte importante amenajari, împrospatând astfel înfatisarea locasului. În 1992 se fac din nou reparatii, biserica mentinându-si astfel prin aceste interventii, întreaga stralucire de odinioara.
