Banca Naţională a României a luat fiinţă în anul 1880 ca instituţie de credit ce deţinea în exclusivitate privilegiul de a emite moneda naţională, leul. De-a lungul timpului, BNR s-a bucurat neîntrerupt de acest drept, chiar dacă rolul său în economia naţională, regimul proprietăţii şi dimensiunile sale instituţionale au cunoscut importante modificări. În secţiunea dedicată istoriei BNR se pot regăsi principalele repere ale evoluţiei sale de la "banca de scont şi circulaţiune", aşa cum era definită în legea de înfiinţare, la banca centrală a statului român.