Cunoscuta sub numele de Tara de Sus a Moldovei, Bucovina este regiunea istorica situata in partea de nord-est a Romaniei, locul in care istoria romaneasca si traditiile isi gasesc o exprimare deosebita.
Legenda Bucovinei este strans legata de aparitia statala a Moldovei, una din cele trei mari provincii istorice romanesti, alaturi de Tara Romaneasca si Transilvania. Se spune ca pe la mijlocul secoului XIV, Dragos, un mic conducator local apartinand vechii populatii romanesti din partea de nord a Romaniei de astazi, nemaisuportand vecinatatea agresiva a vecinilor maghiari trece Carpatii spre Rasarit, ajungand in actualul areal geografic al Bucovinei. Aici el a pus bazele viitorului stat romanesc al Moldovei.
Inceputurile Moldovei sunt strans legate de un eveniment original, deosebit, transformat peste timp in legenda, care s-a petrecut in padurile Bucovinei. Se spune ca in timp ce Dragos se afla la vanatoare cu cainele sau, Molda, a intalnit pe neasteptate un zimbru pe care s-a hotarat sa-l vaneze. In timpul vanatorii, Molda si-a gasit sfarsitul in confruntarea cu zimbrul iar Dragos, indurerat, se hotari ca raul ce curgea in apropiere sa poarte numele credinciosului sau animal. Acel rau capata astfel numele MOLDOVA, nume care s-a extins ulterior si asupra tinutului dintre Carpati, Nistru si Marea Neagra.
Datorita echilibrului sau natural si spiritual, Bucovina a reprezentat mereu acel spatiu in care numerosi conducatori ai Moldovei isi regaseau linistea si fortele pentru a face fata nenumaratelor confruntari cu neamurile invadatoare. Unul dintre cei mai de seama domnitori ai Moldovei a fost Stefan cel Mare (1457 – 1504). Iubit de catre popor si temut de adversary, Stefan este recunoscut pentru profunda sa credinta in Dumnezeu. Se spune ca dupa fiecare batalie Stefan cel Mare obisnuia sa ridice cate o biserica, in semn de multumire catre Divinitate pentru desele victorii obtinute in fata turcilor sau a altor neamuri straine ostile. Una dintre cele mai representative lacasuri de cult ridicate de catre Stefan cel Mare este si Manastirea Putna, locul in care gloriosul domnitor este si inmormantat. Se spune ca, negasind un loc potrivit pentru a incepe constructia acestei manastiri, Stefan lua arcul si trase o sageata, spunanad ca acolo unde sageata se va opri va fi ridicata manastirea. Sageata intalni un stejar batran si se franse iar pe locul respectiv se inalta acum Manastirea Putna.
Si alti conducatori ai Moldovei au ridicat nepretuite lacasuri religioase, printre acestia la loc de seama stand Alexandru Lapusneanu, Petru Rares, Vasile Lupu si multi altii. Fiecare monument religios inaltat vine sa aduca un omagiu Divinitatii, aratand inca o data dragostea si teama de Dumnezeu a romanilor din aceasta parte a tarii.
In perioada istorica urmatoare, Bucovina si-a pastrat acea aura de spiritualitate si credinta iar oamenii de aici au transmis din generatie in generatie vechile legende. Datorita potentialului sau material si uman deosebit, Bucovina a fost mereu o tentative pentru imperiile vecine. Asa se face ca in 175, dupa o lunga perioada de zbucium la granitele sale, Bucovina ajunge sa fie smulsa romanilor, devenind parte a Imperiului Austriei. O data cu ocupata austriaca, multe manastiri si lacasuri de cult si-au restrans activitatea. Populatia majoritara romaneasca a creat probleme Curtii Imperiale de la Viena, in incercarea sa de a impune in Bucovina regulile noii stapaniri. Astfel, desi zona a fost populate masiv cu ucraineni, slovaci si populatii germanice, romanii au ramas in continuare majoritari, smeriti in fata vechii credinte in Dumnezeu, atat de maestuos marcata de vechile manastiri si biserici construite de legendarii lor voievozi.
Incurajata de gestul Austriei, Rusia pretinde si ocupa, in anul 1812, jumatatea estica a vechii Moldove, adica teritoiul dintre Nistru si Prut, spatiu care initial ar fi trebuit sa fie mult mai mare ( megand pana la raul Siret, in vest ). In teritoriul ocupat, denumit Basarabia ( dupa numele unui stravechi conducator roman care se spune ca a eliberat aceasta parte a Moldovei de sub stapanire tatara undeva in secolul XIV ), Rusia a inceput o politica de denationalizare fortata. Limba rusa devine limba oficiala, multe comunitati umane rusesti sunt mutate aici, in detrimental vechii populatii romanesti cre cunoaste o deportare sfasietoare in zonele reci din Siberia. Aceasta situatie s-a prelungit pana in 1918, la 1 decembrie, cand atat Basarabia cat si Bucovina s-au unit cu vechile teritorii romanesti cunoscute sub numele de Romania. Aceasta unire naturala a durat pana in 1940 cand Uniunea Sovietica a reocupat aceste teritorii. Dupa 1945, numai partea sudica a vechii Bucovine a revenit in granitele firesti ale Romaniei in timp ce partea de nord a ramas sub ocupatie sovietica.
Dupa 1991, Basarabia si-a declarat independenta fata de Uniunea Sovietica, sub noua denumire Republica Moldova, chiar daca in granitele sale este cuprinsa doar jumatatea de est a vechii Moldove, asa cum a fost ea intemeiata de Dragos, intaiul conducator. Nordul Bucovinei apartine astazi Ucrainei, desi I zona exista inca puitenice nuclee de limba si cultura romaneasca in timp ce partea sa sudica, incluzand si nepretuitele manastiri, face parte astazi din zona administrativa a judetului Suceava.
