Vatra Dornei este un municipiu situat în nordul României (Judeţul Suceava), în inima Carpaţilor Orientali, la egală distanţă faţă de cele două laturi ale lor (estică şi vestică), în cadrul culoarului depresionar ce desparte grupa nordică de grupa centrală a acestora. Aşezat la confluenţa Bistritei Aurii cu cel mai însemnat afluent al său din cursul superior, Dorna, la o altitudine de 802-808 m, şi la 110 km sud-vest de municipiul Suceava, oraşul are o poziţie deosebit de favorabilă faţă de cele mai importante căi de comunicaţie. Având o aşezare prielnică, depresiunea Dornei este un ţinut populat, fiind legată printr-o reţea de cale ferată cu toată ţara. Vatra Dornei este înconjurat de munţi înalţi, acoperiţi cu păduri de brazi şi molid, care adăpostesc regiunea în timpul verii de curenţi şi iarna de viscole.
Vatra Dornei este înconjurată de o serie de munţi joşi şi mijlocii, cu structură cristalină, cu aspect de muncele, alcătuiţi din culmi rotunjite care coboară în trepte - în nord-est Barnarelu (1321 m), prelungirea masivului Giumalău; în sud Dealu Negru (1302 m); în nord Runc (1155 m), partea terminală a Munţilor Suhardului, situaţi în unghiul de confluenţă a Bistritei cu Dorna. Dincolo de aceste culmi din imediata apropiere a oraşului, se ridică spre sud zidul vulcanic al Munţilor Călimani, spre est munţii cristalini ai Bistritei şi masivele Giumalău-Rarău, iar spre nord culmile Suhardului, toate acestea conferind un pitoresc deosebit cadrului în care este aşezat oraşul Vatra Dornei. Sub raport climatic, Vatra Dornei se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 5 gr. C (media lunii iulie 15 gr. C iar media lunii ianuarie -6 gr. C). Cantitatea medie anuală de precipitaţii trece de 600 mm iar numărul zilelor cu strat de zăpada este de peste 120, fapt foarte important pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Analizând media temperaturilor anuale, s-a constatat că temperatura aerului în oraş se situează în jurul valorii de +6,4 grade Celsius, oscilând între –7 grade în ianuarie şi +16 grade în iulie. Presiunea atmosferică medie este de 690 mm. Datorită pădurilor şi munţilor înconjurători media anuală de precipitaţii este de 900 mm pe cmp. Densitatea precipitaţiilor este maximă în iunie şi iulie, însă şi precipitaţiile din cursul iernii sunt destul de numeroase, realizând un strat de zăpadă de 1,1-1,6 m grosime. Precipitaţiile abundente din perioada de iarnă constituie un fenomen caracteristic al zonei. Iernile încep devreme şi durează 5-6 luni, iar în unele locuri umbroase zăpada se menţine până în ultimele zile ale lunii aprilie. Toamnele, în schimb, sunt mai secetoase.
Un aspect deosebit de important este prezenţa izvoarelor minerale, care impun o notă specifică zonei Ţării Dornelor. Astfel zăcămintele de ape carbogazoase dau un număr de 37 izvoare, care apar pe teritoriul localităţilor Poiana Cosnei, Dorna Candrenilor, Poiana Negrii, Vatra Dornei, Ortoaia, Şaru Dornei, Panaci, Glodu, Dârmoxa, Broşteni. Se mai cunosc surse de ape minerale la Poiana Stampei, Dornisoara, Neagra Sarului şi Dragoiasa.
Istoria acestor locuri a fost integrată, în primele secole de existenţă a statului moldovenesc, în istoria ţinutului Câmpulung, care, fiind constituit sub forma unui "ocol domnesc", se bucura de o largă autonomie. Locuitorii ţinutului se considerau oameni liberi, care nu aveau altă datorie faţă de domnii ţării decât de a efectua strajă la hotare.
Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre Transilvania, pentru a proteja pe campulungenii care îşi creaseră, prin defrişare, proprietăţi în Ţara Dornelor. Măsurile domneşti duc la o rapidă dezvoltare a ţinutului. La sfârşitul secolului al XVI-lea este menţionată pentru prima oară localitatea de la vărsarea Dornei în Bistriţa, pe la 1640 existând aici deja o aşezare înfloritoare (Dorna pe Giumalău), la dezvoltarea aşezării contribuind probabil şi situarea sa pe drumul care lega Moldova cu importantele centre comerciale şi meşteşugăreşti Rodna şi Bistriţa, din Transilvania. În Vatra Dornei există o ruină care prin modul de construcţie aminteşte de o clădire a secolelor XVI-XVII. Această ruină este situată la gura pârâului Chiliei, pe strada cu acelaşi nume, adică tocmai acolo unde şi documentar se plasează începuturile oraşului. Aici, lângă aşezarea de la poalele Barnarelului, a existat şi un schit cu chiliile aferente.
În 1775 Vatra Dornei, ca şi nordul Moldovei, a intrat în componenţa Imperiului habsburgic. Pentru recunoaşterea vechilor privilegii, locuitorii ţinutului au trebuit să lupte aproape un secol cu noile autorităţi, succesul obţinut de comunele dornene în procesul cu statul austriac a contribuit mult la prosperitatea şi dezvoltarea în continuare a ţinutului. Statul austriac a fost interesat de exploatarea cât mai completă a bogăţiilor solului şi subsolului Bucovinei, astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, inginerul Anton Mânz, a pus bazele industriei extractive de fier şi mangan în zona Dornei şi Campulungului. Între anii 1780-1785 s-a construit şoseaua Câmpulung - Vatra Dornei - Pasul Tihuţa - Poiana Stampei - Bistriţa. Adevărata dezvoltare a oraşului a început după ce au fost cunoscute de către autorităţile austriece calităţile curative ale izvoarelor minerale şi ale turbariilor din zonă (la 1812 se imbuteliasera deja la Poiana Negrii 50000 de sticle). În 1845 se construieşte la Vatra Dornei primul stabiliment balnear.
In a doua jumatate a secolului XIX incepe amenajarea si modernizarea statiunii, prin captari de izvoare, prin aplicarea primelor tratamente cu namol de turba si mai ales prin construirea, in 1895, a instalatiilor balneare moderne. In primul deceniu al secolului XX Vatra Dornei este declarata oras. Dupa un scurt regres, provocat de primul razboi mondial, orasul si statiunea cunosc o noua inflorire. In 1944, instalatiile balneare au fost complet distruse de trupele germane in retragere, aceasta punand problema refacerii aproape totale a statiunii si a dezvoltarii ei.
După cel de-al doilea război mondial, s-au ridicat noi construcţii balneare şi cartiere de locuinţe, impunându-se şi ca unul din centrele de importanţă naţională pentru practicarea sporturilor de iarnă (schiul şi sania, pe pantele munţilor Dealu Negru, Runc şi Barnarel, având pârtii atât pentru începători cât şi pentru avansaţi). În acelaşi timp, oraşul cunoaşte şi o dezvoltare industrială, bazată în principal pe exploatarea lemnului şi minerit.
Căi de acces :
1. Rutiere : E576 - Bucureşti - Vatra Dornei - Cluj-Napoca; DN 17 - Suceava - Vatra Dornei
2. Feroviare : calea ferată Iaşi - Vatra Dornei - Timişoara
3. Aeriene : Cel mai apropiat aeroport se află în municipiul Suceava (Salcea).
