Nu exista o regula generala in ceea ce priveste vaccinarea, dar cateva reguli de baza se pot aplica la majoritatea cateilor. Se pot face cel putin doua vaccinuri polivalente impotriva bolilor: Parvoviroza, Maladia Carre, hepatita infectioasa, parainfluenta, leptospiroza si rabia (turbarea). In majoritatea tarilor, vaccinarea antirabica este obligatorie. In ultima perioada datorita incidentei tot mai mari a giardiozei la animalele de companie, si mai ales din prisma faptului ca aceasta boala se transmite si la om, in special la copii, vaccinarea impotriva acestei boli este din ce in ce mai mult recomandata. 

Vaccinarea puilor de caine incepe de regula la varsta de 4- 6 saptamani fiind insotita de o prealabila deparazitare interna. Schema de vaccinare se continua apoi la un interval de doua saptamani intre administrari (timp necesar pentru producerea anticorpilor specifici). Perioada de vaccinare se va termina cand catelul v-a avea aproximativ 4 luni.

Doar dupa incheierea schemei de vaccinare este recomandat sa scoatem animalul la plimbare si sa vina in contact cu alti catei, deoarece inainte de aceasta, riscul contactarii bolilor infectioase este destul de crescut. Se va continua cu un singur vaccin anual, care va trebui precedat de deparazitare interna. In unele cazuri, animalul poate reactiona la vaccin, situatii in care pot aparea semne ca febra usoara, somnolenta, edeme subcutanate, iar rareori pot aparea voma si salivatie abundenta. Daca aceste reactii adverse apar, se va contacta imediat medicul veterinar, combaterea acestor reactii fiind o procedura de rutina.Vaccinarea cainilor este o procedura foarte simpla, care asigura o viata mult mai sanatoasa pentru cainele dvs. si este bine sa fie facuta numai de catre medicul veterinar, care va alege schema de vaccinare care se potriveste cel mai bine cainelui dvs. 

Parvoviroza este o boala grava, extrem de contagioasa, specifica cainilor, care se manifesta prin voma si diaree cu sange. Aceasta boala se transmite prin contactul direct cu animalul bolnav sau cu mediul contaminat. Puii de caine sunt cei mai sensibili la aceasta boala si de cele mai multe ori, le este fatala. Cel mai des, puii care au aceasta boala mor, prin insuficienta cardiaca, dupa o scurta perioada in care au prezentat simptome gastrointestinale date de multiplicarea virusului la acest nivel. Alte semne care se mai pot intalni sunt: febra mare, inapetenta, voma si diareea cu sange (semn reprezentativ). In urma acestor simptome, cainii se deshidrateaza, devin anemici (datorita pierderii de sange de la nivel gastrointestinal) si moartea survine destul de repede. Multe din afectiunile gastrointestinale pot mima aceasta boala, dar majoritatea lor nu sunt asa de severe ca in acest caz. Vaccinarea impotriva acestei boli este cea mai buna protectie, si ar trebui sa inceapa la varsta de 4 saptamani, iar repetarea vaccinului sa se faca dupa 2 saptamani. Vaccinarea trebuie sa se faca numai de catre medicul veterinar, care aplica cea mai eficienta strategie de vaccinare perntru prevenirea parvovirozei. 

Hepatita infectioasa canina este o boala virala contagioasa, specifica cainilor, vulpilor si altor specii de canide. Aceasta boala nu trebuie confundata cu hepatita care se intalneste la om, desi ambele tipuri de boala afecteaza indeosebi ficatul. Hepatita infectioasa canina nu se transmite la om. Vaccinarea impotriva acestei boli este foarte eficienta in prevenirea ei si foarte rar se intampla ca un caine vaccinat se imbolnaveasca. In forma acuta a acestei boli apare febra ridicata, voma si diaree, cainele devine apatic,si moartea poate surveni foarte repede, in cateva ore de la aparitia acestor semne. Vaccinul pentru aceasta boala se face de obicei combinat cu cel pentru maladia Carre, si trebuie administrat o data pe an, pe toata perioada de viata a animalului. 

Leptospiroza este o boala care afecteaza cainele, omul si alte animale. Agentul patogen al acestei boli este un tip de bacterie numita spirocheta. Animalele care au trecut prin aceasta boala raman purtatoare, luni sau chiar ani de zile al agentului patogen, pe care il elimina prin urina, iar contactul cu mancarea solul sau vegetatia, contaminat e duc la raspandirea bolii. Bacteria care produce aceasta boala, patrunde in organismul sanatos pe la nivelkul mucoasei bucale sau prin eventualele rani de la nivelul pielii. Animalele salbatice, in special sobolanii, sunt purtatoare ale acestui virus. Semnele bolii incep sa apara de regula la 1-2 saptamani de la contactul cu mediul contaminat, si sunt: febra, apatie,voma, lipsa apetitului, deshidratare si pierdere din greutate, iar animalul refuza sa se mai miste. Spirochetele se multiplica la nivelul rinichiului, iar daca boala nu este tratata moartea animalului survine prin blocaj renal. 

Leptospiroza este o boala foarte grava, care necesita tratament indelungat, care consta in rehidratare si doze mari de antibiotic. Chiar dupa vindecare , animalul ramane purtator al virusului, si bola poate oricand recidiva. Vaccinul pentru aceasta boala se face de obicei combinat cu cel pentru maladia Care , iar in zonele unde s-au intalnit mai multe cazuri de Leptospiroza, vaccinul se poate face chiar si de doua ori pe an. 

Va recomandam sa va consultati cu medicul veterinar pentru a elabora o schema de vaccinare care sa se potriveasca cat mai bine cainelui dvs. 

Coronaviroza canina este o boala foarte contagioasa cu evolutie acuta care afecteaza sistemul digestiv al cainilor. Depresia , voma si diareea sunt semnele care apar la animalele bolnave, si desi sunt asemanatoare cu cele aparute in parvoviroza, sunt mult mai putin severe, iar mortalitatea este mult mai scazuta in acest caz. Ocazional puii de catei foarte mici sau sau cei foarte batrani, in urma acestei boli se deshidrateaza foarte tare si pot muri. Majoritatea cainilor care au aceasta boala, nu prezinta nici un fel de simptome, si tocmai de aceea devin o sursa de raspandire a virusului. Coronaviroza are o incidenta mai mai mare la cainii crescuti in canise, si se transmite prin contactul direct cu excretiile animalului infectat sau cu mediul in care a trait un animal bolnav. Animalele bolnave continua sa fie purtatoare chiar si dupa ce semnele clinice au disparut, si de asemeni sunt purtoare si animalele care sunt bolnave dar nu manifesta nici un semn clinic. Datorita faptului ca aceasta boala se manifesta prin voma severa, diaree si deshidratare, este necesar tratamentul medical veterinar sustinut. Prin teste de laborator se poate pune diagnostic diferential fata de parvoviroza. 

Maladia Carre este o boala foarte contagioasa si de cele mai multe ori fatala, intalnita la caini, lupi, ratoni, sconcsi, dihori. Este intalnita cu precadere la animalele tinere si nevaccinate, dar poate aparea si la cainii mai batrani, care nu au fost vaccinati an de an. Perioada din momentul contactului cu agentul patogen si pana la aparitia primelor semne este aproximativ de 5-9 zile. Simptomele acestei boli sunt foarte variate, putand aparea un singur semn sau mai multe. De obicei primele semne ale bolii sunt febra, lipsa apetitului, oboseala si voma. Acestea sunt urmate de diaree, tuse, jetaj mucopurulent (scurgeri verzi-galbui din nas), scurgeri oculare, pneumonie. Se pot intalni si spasme musculare si convulsii. Tratamentul pentru aceasta boala se face simptomatic, urmarind prevenirea unor eventuale suprainfectii si deshidratarea. Se folosesc antibiotice pentru pneumonie si diaree. Nu se cunoaste nici o medicatie care sa distruga virusul, iar procentul de insanatosire dupa o astfel de boala este foarte mic. Daca totusi animalul reuseste sa isi revina poate ramane su probleme neurologice permanente. Vaccinarea cainelui dvs. este o metoda sigura, eficienta si necostisitoare de prevenire acestei boli. Daca nu ati facut-o inca va sfatuim sa programati cat mai curand o vizita la medicul veterinar. 

Rabia (turbarea) este o boala virala care afecteaza toate animalele cu sange cald inclusiv omul. Virusul se transmite prin saliva animalelor bolnave. In unele cazuri virusul poate patrunde intr-un organism sanatos si prin plagi adanci sau prin inhalare. Transmiterea virusului pe cale respiratorie este o modalitate rara de transmitere, dar poate aparea in cazul pesterilor care sunt locuite de un numar mare de lilieci infectati. In momentul in care un animal infectatisi musca victima, inoculeaza prin saliva o cantitate mare de virusi, care incep imediat sa se multiplice. Dupa o perioada virusul incepe sa atace fibrele nervoase si migreaza, ajungand astfelk la coloana vertebrala si la creier. Odata ajunsi la sistemul nervos central, virusul se multiplica a doua oara, si apoi vor trece in glandele salivare. Simptomele aparute includ schimbari de comortament, animalele prietenoase, devin timide si chiar agresive. Se pot intalni doua forme de turbare: forma agresiva sau "nebuna" si forma paralitica sau "tacuta". Cea mai des intalnita forma este cea agresiva, cand apar halucinatii si animalele latra la obiecte inmaginare. Animalele infectate devin extrem de agresive si pot ataca si musca fara motiv alte animale si chiar propriul stapan. Alte semne care mai pot aparea sunt excitatia nervoasa, iritabilitatea si fotofobia. Animalele salbatice sunt rezervorul natural al virusului, iar animalele sanatoase pot cuntacta virusul prin muscatura acestora. 

Vaccinarea antirabica la puii de catel incepe la 3-4 luni, si trebuie sa se continuie o data pe an toata viata animalului.