Panourile Thermodul sunt realizate din două plăci de Neopor sau polistiren expandat cu densitatea de 24 kg/mc, cu lăţimea de 1,2 m şi înălţimea de 3 - 3,2 m, în funcţie de natura peretelui. Pentru pereţii exteriori, placa exterioară a panoului are înălţimea de 3,2 m şi grosimea de 14 cm, iar cea interioară înălţimea de 3 m şi grosimea de minim 8 cm. Diferenţa de înălţime dintre plăcile şi panourile aferente execuţiei pereţilor exteriori este destinată realizării centurii. Plăcile panoului sunt spaţiate la 15 cm distanţă una faţă de cealaltă, printr-un sistem mecanic propriu, realizat cu elemente din pvc, fără conductivitate termică, pentru a nu favoriza apariţia punţilor termice. Interspaţiul dintre plăcile panoului se umple cu beton prin turnare, dupa ce s-a montat armatură necesara (stâlpi, grinzi, centuri, boiandrugi). Nu există operaţiuni de decofrare. Cofragul rămâne înglobat în lucrare, iar cei 28 de cm de Neopor/polistiren, ai panoului TN28 (14 cm exterior si 14 cm interior sau alte ) si cei 22 cm ai panoului T22 (14cm + 8 cm) vor constitui izolaţia termofonică în dublă cochilie a clădirii.PanourileThermodul includ, constructiv, ca element al sistemului de asamblare, la fiecare 20 cm, o ţeavă din pvc amplasată orizontal, la exteriorul panoului. Aceste ţevi pot fi utilizate ca suport pentru fixarea panourilor de rigips, în cazul în care rigipsul este folosit ca element de finisaj, sau ca suport mecanic pentru plasele de susţinere a eventualelor placări decorative interioare sau exterioare. În acelaşi timp, trebuie menţionat că structura pereţilor de tip Thermodul permite înglobarea cu foarte mare uşurinţă a traseelor de instalaţii, eliminând pentru acestea lucrările de săpare şi de termoizolare. În funcţie de arhitectura elementelor de construcţii, panoul de cofrag poate fi executat în forme plane sau curbe. Realizarea cofrajelor curbe presupune un consum de material şi manoperă superior şi antrenează un cost mai ridicat.Structura de rezistenţă a caselor energoeconomice de tip Thermodul este cea specifică caselor cu pereţi portanţi. Armătura aferentă stâlpilor se introduce în interspaţiul panourilor peste mustăţile de otel beton lăsate din radier în acest sens.Panourile Thermodul nu afectează sub nici un aspect statica construcţiei. Armarea betonului aferent structurii de rezistenţă al clădirii va urmări calităţile clădirilor cu pereţi porţanti:

• să preia eforturile statice şi dinamice generate de ansamblul clădirii,
• să corespundă eforturilor generate de miscările tectonice,
• să facă faţă solicitărilor climatice determinate de variaţiile de temperatură, vânt, radiaţii solare, ploi, ninsori, etc.

O casă bine izolată este confortabilă şi silenţioasă. Menţinerea microclimatului dorit se realizează prin controlul fluxurilor de căldură, aer şi umiditate dintre interiorul şi exteriorul clădirii. Capacitatea unui mediu de a transmite un flux termic reprezintă rezistenţa termică( R) a acestuia. Se măsoară la temperatura de cca. 22 ºC (75ºF) şi se determină ca fiind raportul dintre grosimea mediului (d) şi conductivitatea termică (k) a acestuia (R=d/k). În sistemul metric, unitatea de măsură pentru R este: grade Kelvin mp/waţi (K.mp/W). Valoarea rezistenţei termice este dependentă de temperatura la care se efectuează măsurătoarea. Astfel, rezistenţa termică a unor materiale izolante, cum este polistirenul, creşte odată cu scăderea temperaturii, în timp ce rezistenţa termică aferentă fibrei de sticlă prezintă importante pierderi ale calităţilor izolante odată cu scăderea temperaturii. Cu cât rezistenţa termică a unui mediu este mai mare, cu atât fluxul de căldură prin acel material este mai mic, iar pierderea de căldură mai scăzută.Mecanismele de transfer ale căldurii sunt: conducţia termică, convecţia termică şi radiaţia termică.Transferul căldurii prin anvelopă se poate realiza prin unul, două sau toate cele trei moduri. Mediul ce face o legătura termică eficientă între exterior şi interior poartă denumirea de punte termică. Controlul fluxului de căldură prin anvelopa se realizează prin intermediul unui material izolator termic.Performanţele termice ale unui perete depind în mod direct de calitatea izolaţiei termice. Fiecare element care constituie peretele are proprietăţi termice diferite: cărămida sau betonul, izolaţia sau tencuiala etc.Rezistenţa termică totală a unui perete depinde de rezistenţa termică a fiecărui material în parte inclus în structura acestuia (SR), începând de la finisajul interior şi până la tencuiala exterioară. La acestea se adaugă şi rezistenţele termice superficiale interioare şi exterioare (Rtsi/Rtse), aferente transmisiei prin convecţie şi radiaţie pe suprafaţa zidului, ca urmare a contactului acestuia cu climatul interior şi exterior.R t= S R + R tsi + R tseCoeficientul ce caracterizează abilitatea suprafeţei unui zid de a transfera căldura (U), cunoscut şi sub denumirea de coeficientul de pierdere termică, este inversul valorii (R) şi este exprimat în W/mp.K.Execuţia izolaţiilor termofonice trebuie să corespundă următoarelor recomandări:

• Izolaţiile trebuie să umple spaţiul complet şi uniform. Orice porţiune goală sau colţuri neumplute vor permite apariţia convecţiei termice, iar în timp poate duce la by-passarea completă a izolaţiei.
• Punţile termice trebuie eliminate total oriunde este posibil. Puntea termică reprezintă o porţiune de anvelopă cu rezistenţa termică conductivă mai mică, permiţând astfel transferul preferenţial al căldurii prin acea porţiune (de exemplu, o grindă în perete). Atunci când izolaţia se aplică cel puţin peste una din feţele punţii termice, ea actioneaza ca o barieră, blocând fluxul de căldură şi deci pierderea de căldură.
• Grosimea izolaţiei trebuie să corespundă performanţelor zonale. Utilizarea unor straturi cu grosimi insuficiente nu justifică execuţia izolaţiei. Dacă spaţiul destinat realizării acesteia este redus, se vor folosi materiale cu densităţi mai mari, alternativ Neopor.

În cazul clădirilor de locuit, grosimea minimă recomandată pentru polistirenul exterior este de 8 cm la o densitate de 20 Kg/mc.