Dilutiile homeopate sunt atat de mari incat depasesc numarul lui Avogadro (6,023·10²³). De exemplu la repetarea de 10 ori a diluarii 1 la 10, se arunca si ultima molecula de substanta din solutie, rezultatele obtinute prin administrarea acestor dilutii foarte mari putand fi explicata prin admiterea faptului ca informatia farmacologica specifica fiecarui remediu s-a transferat asupra solventului (asa cum o melodie poate fi transferata pe suport magnetic sau electronic pentru ca mai tarziu sa o putem reasculta in forma sa initiala). Datorita „disparitiei" oricarei urme din substanta initiala au existat de la inceput persoane care au sustinut ca este imposibil ca aceste dilutii sa aiba efecte terapeutice deoarece, conform farmacologiei clasice, cresterea efectului se obtine prin marirea dozei iar scaderea dozei duce la scaderea efectului. Astfel, multi au sustinut ideea efectului placebo (efect ce nu poate fi luat in considerare la animale unde s-a constatat, de asemenea, efectul terapeutic al remediului homeopatic). In sprijinul conceptului de homeopatie a venit fizica cuantica in care s-a constatat ca atunci cand se trece dintr-un registru de marimi in altul nu se mai respecta principiile si legile din fizica newtoniana, ci se aplica teoria cuantelor a lui Planck (unde energia nu e subdivizata la infinit ci exista sub forma de cantitati mici denumite cuante- Quanten, din latina, insemnand cat mai multe). De asemenea din domeniul matematicii, teoria haosului (in care fenomenele nu decurg liniar) si fractalii (model matematic ce permite descrierea fenomenelor sau obiectelor neregulate cu structura periodica, folosit si la studierea codurilor genetice) ajuta la explicarea evolutiei unor fenomene in care intervin factori diferiti si a caror explicatie nu se gaseste folosind metodele stiintifice clasice. Asfel stiintele complexe ne ajuta sa intelegem fenomene nerecunoscute de oamenii de stiinta dar folosite cu succes de vindecatorii din vechime.