Glaucomul reprezinta un grup de afectiuni în care se asociaza trei elemente: presiunea intraoculara crescuta, afectarea nervului optic si deficit al câmpului vizual.

 
Cuvântul “glaucom” provine din grecescul “glaukos — gri-albastrui”, aspect ce se referea probabil la un stadiu depasit al bolii asa cum o cunoastem.

În ce masura si de ce afectarea glaucomatoasa afecteaza vederea?
În glaucom, celulele si fibrele nervoase mor progresiv, fiind astfel afectata legatura dintre ochi si creier, deci transmiterea informatiei. Functia vizuala ramâne normala de cele mai multe ori în primele stadii ale bolii, desi se distrug fibre nervoase.
 
Cu timpul, când leziunile devin semnificative apar si defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii este dat de faptul ca pacientul rar realizeaza modificarile câmpului vizual, iar situatiile în care le detecteaza sunt în faze avansate ale bolii. Chiar cu o vedere centrala perfecta la distanta (citeste de la 5 metri ultimul rând al optotipului) pacientul poate avea o pierdere severa de câmp vizual.
Diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuala putând fi încetinita, oprita sau chiar prevenita printr-un tratament adecvat administrat la timp.

Glaucomul este o boala care netratata poate duce la orbire! Descoperirea si tratarea precoce a bolii ofera un prognostic bun acestei afectiuni si o viata de calitate pacientului, pe termen lung.

Deci… mergeti la medic. Cand? În general adultii încep sa se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, când ochelarii de citit devin necesari. Atunci este momentul unei evaluari oftalmologice complete, controalele pentru persoanele sanatoase facându-se apoi anual. Pentru cei care provin din familii de glaucomatosi examenul oftalmologic e bine sa se faca mai devreme, chiar la 20-25 de ani.
 
Papila nervului optic are un aspect particular în glaucom. Examinarea fundului de ochi si implicit a papilei este bine sa se faca pe o pupila dilatata si cu ajutorul unei lentile speciale. Se pare însa ca “cel mai important criteriu pe baza caruia se pune diagnosticul de glaucom este evaluarea discului optic de catre medic” – Josef Flammer.
Care sunt factorii de risc?
Factorii de risc reprezinta acele conditii ce contribuie la apritia unei boli. Exista factori de risc ai cresterii PIO (vârsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) si factori de risc ce duc la aparitia glaucomului (PIO crescuta, lipsa autoreglarii vasculare – hipotensiune arteriala si vasospasm, sexul feminin, miopia si rasa). Vom discuta doar despre factorii de risc ai glaucomului.

Exista mai multe tipuri de glaucom !
În functie de vârsta la care apare, glaucomul pot fi congenital, infantil, juvenil sau al adultului. În functie de cauza determinanta exista glaucom primitiv sau secundar (când se cunoaste cauza), iar în functie de configuratia unghiului dintre iris si cornee exista glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi îngust.

În momentul actual întregul arsenal terapeutic se adreseaza cu succes scaderii PIO la niveluri care sa previna progresia afectarii glaucomatoase. Optiunile terapeutice sunt reprezentate de: tratamentul medicamentos cu picaturi, tratamentul laser si tratamentul chirurgical.

Ce metode previn afectarea glaucomatoasa?
Cea mai importanta este prezentarea la medic în timp util: dupa 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic  o data pe an; daca exista suspiciunea de glaucom controalele trebuie sa se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie facut mai devreme.

În concluzie, daca boala a fost diagnosticata si tratata corespunzator, pacientul glaucomatos poate avea o viata absolut normala. El trebuie însa sa respecte tratamentul si sa se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice.