Atribuţii permanente ale Consiliului Legislativ, potrivit Constituţiei şi legii sale organice - Legea nr. 73/1993:
analizează şi avizează proiectele de legi, propunerile legislative şi proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului, în vederea supunerii lor spre legiferare sau adoptare, după caz;
analizează şi avizează, la cererea preşedintelui comisiei parlamentare sesizate în fond, amendamentele supuse dezbaterii comisiei şi proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului;
analizează şi avizează rectificarea şi republicarea în Monitorul Oficial a actelor normative;
realizează nemijlocit sau coordonează, din dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului, elaborarea unor proiecte de coduri sau de alte legi de complexitate deosebită;
elaborează, din dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului ori din proprie iniţiativă, studii pentru sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei şi face, pe această bază, propuneri Parlamentului şi, după caz, Guvernului;
examinează conformitatea legislaţiei cu prevederile şi principiile Constituţiei şi sesizează birourile permanente ale Camerelor Parlamentului şi, după caz, Guvernul asupra cazurilor de neconstituţionalitate constatate;
ţine evidenţa oficială a legislaţiei şi furnizează informaţia necesară pentru desfăşurarea procesului legislativ; organizează informatizarea sistemului de evidenţă a acesteia şi realizează produse informatice pentru evidenţa legislaţiei asistată de calculator;
urmăreşte, în vederea funcţionării sistemului legislativ în mod unitar şi coordonat, emiterea de către autorităţile publice competente a actelor normative în executare, dispuse prin legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului;
elaborează Repertoriul legislaţiei României - versiunea oficială - şi furnizează varianta on-line a acestuia; întocmeşte versiunile oficiale ale unor culegeri de acte normative;
păstrează originalele legilor şi ale decretelor de promulgare a acestora.
concordanţa soluţiilor legislative cuprinse în proiectul de act normativ cu prevederile şi principiile Constituţiei;
respectarea naturii juridice a propunerilor de reglementare (a nivelului actului normativ), în raport cu competenţele stabilite prin Constituţie şi alte legi;
armonizarea soluţiilor legislative preconizate cu reglementările Uniunii Europene şi cu prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte;
corelarea prevederilor proiectului cu actele normative de nivel superior;
implicaţiile noii reglementări asupra legislaţiei în vigoare şi modul cum acestea sunt rezolvate în textul proiectului, prin abrogări, modificări, completări, după caz;
caracterul complet al reglementării cuprinse în proiect, în raport cu cazuistica din câmpul de aplicare al viitoarei reglementări;
evitarea creării unor paralelisme în reglementare;
redactarea corespunzătoare a textului din punct de vedere al preciziei, conciziei şi clarităţii în exprimare, a unităţii terminologice şi al unei bune sistematizări
Reexaminarea legislaţiei anterioare constituie o atribuţie tranzitorie a Consiliului Legislativ instituită prin art. 154 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta va examina conformitatea actelor normative în vigoare cu Constituţia şi va face propuneri corespunzătoare Parlamentului sau, după caz, Guvernului. Obiectul reexaminării legislaţiei anterioare nu s-a limitat numai la stările de conflict şi incompatibilităţi ale actelor legislative vechi în raport cu Constituţia, ci şi cu noile acte normative, emise ulterior Constituţiei. Prin mai multe abrogări succesive, propuse de Consiliul Legislativ (Hotărârea Guvernului României nr. 735/1997, Legea nr. 7/1998, Hotărârea Guvernului României nr. 474/1999, Hotărârea Guvernului României nr. 475/1999, Legea nr. 120/2000, Legea nr. 121/2000, Hotărârea Guvernului României nr. 233/2004 şi Legea nr. 158/2004), ansamblul legislativ a fost degrevat de acte normative anacronice, specifice fostului stat totalitar, care creau disfuncţii în ansamblul legislativ şi constituiau piedici în calea procesului de democratizare şi reformă instituţională, socială şi economică.
Elaborarea normelor de tehnică legislativă Potrivit prevederilor legii sale de înfiinţare, organizare şi funcţionare, Consiliul Legislativ a întocmit normele de elaborare a proiectelor de acte normative. Acestea au fost deja confirmate şi consfinţite prin Legea nr. 24/2000 şi sunt structurate în zece capitole cuprinzând reguli specifice fiecărei faze a procesului legislativ, începând cu forma de redactare, structura şi formele de sistematizare a conţinutului, adaptarea acestuia şi modalităţile de ieşire din vigoare.
În aplicarea prevederilor art.14 alin.(2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, art. 68 şi art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi a Hotărârii Guvernului României nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării şi a Ordinului nr. 6/1999 al Secretarului General al Camerei Deputaţilor privind procedura publicării, republicării şi rectificării actelor în Monitorul Oficial al României, Consiliul Legislativ are obligaţia de a acorda avizul prealabil pentru rectificările şi republicările în Monitorul Oficial al actelor normative.
Organizarea evidenţei oficiale a legislaţiei Evidenţa legislaţiei reprezintă o activitate principală a Consiliului Legislativ, care este mandatat să ofere informaţii oficiale şi autentice în legătură cu situaţia la zi a fiecărui act normativ. Evidenţa oficială a legislaţiei este ţinută în expresie dinamică, înregistrându-se atât intrările de noi acte în ansamblul legislativ, precum şi orice modificare sau completare a acestora, cât şi scoaterea din ansamblul legislaţiei active a actelor normative abrogate.
Activitatea de informare şi documentare legislativă
Consiliul Legislativ şi-a creat un bogat fond documentar compus din legislaţie străină, din literatura juridică internă şi externă, precum şi reviste de specialitate, româneşti şi străine. Pe baza acestor lucrări, Consiliul Legislativ elaborează studii documentare de legislaţie comparată pe probleme ce prezintă interes în rândul celor care au drept de iniţiativă legislativă, studii puse şi la dispoziţia Parlamentului.
De la începutul anului 1997 se realizează Buletinul de informare legislativă cu apariţie trimestrială, în care specialiştii Consiliului Legislativ analizează şi-şi exprimă opiniile pe diverse teme.
De asemenea, sub egida Consiliului Legislativ au fost publicate, la edituri de prestigiu, lucrări de referinţă:
Consiliul Legislativ, broşură de prezentare;
Reglementări ale relaţiilor de muncă: Practică europeană, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 1998;
Codul Comercial, Bucureşti, Editura Monitorul Oficial, 1998;
Uniunea Europeană : Realităţi şi perspective, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1999;
Integrarea europeană : Dicţionar de termeni comunitari, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2000;
Consiliul Legislativ : Tradiţie şi modernitate : 1926-2001, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2000;
Probleme actuale ale tehnicii legislative, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2003;
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2004;
Personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2004, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, 2006;
Stele de primă mărime ale presei juridice româneşti, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2005;
Aspecte practice de tehnică şi evidenţă legislativă, Bucureşti, Editura Monitorul Oficial, 2008.
Activitatea de relaţii externe
O deosebită semnificaţie pentru aderarea României la Uniunea Europeană a avut organizarea la Bucureşti, în perioada 9-10 octombrie 2000, de către Consiliul Legislativ şi Oficiul TAIEX din cadrul Direcţiei Generale Extindere a Comisiei Europene, a seminarului internaţional cu tema "Mijloace tehnice de accelerare a procesului de armonizare legislativă".
De asemenea, experţii Consiliului Legislativ au participat la diferite conferinţe şi stagii de documentare organizate, în general, sub auspiciile Uniunii Europene şi desfăşurate în cadrul instituţiilor comunitare sau în parlamentele naţionale ale statelor membre (de ex. Belgia, Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Suedia, etc.). Aceste documentări au vizat, în principal, problematica armonizării legislaţiei cu reglementările comunitare şi procedurile legislative în vigoare în ţările respective.
Fructuoase s-au dovedit şi contactele cu instituţii similare din alte state, cum sunt Consiliile de Stat din Franţa, Luxemburg, Grecia, Italia şi Olanda, Consiliul Naţional din Slovenia sau Consiliile Legislative din Cehia şi Slovacia. Astfel de întâlniri bilaterale, dar şi contactele multilaterale (în cadrul Asociaţiei Consiliilor de Stat şi Jurisdicţiilor Administrative Supreme din Uniunea Europeană) se vor intensifica după 1 ianuarie 2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
