CE ESTE SI CAND ESTE NEVOIE DE TERAPIA ASUPRA CANALELOR RADICULARE?
In practica stomatologica cel mai frecvent se foloseste termenul general de tratament de canal sau extirpare de nerv.
Cateva din indicatiile tratamentelor de canal sunt: - carii severe ce au evoluat mult in timp, ducand la infectarea si necrozarea nervului cu efecte negative asupra tesutului osos din jurul dintelui, care se pot manifesta prin abcese sau inflamarea parodontiului (parodontite) - carii profunde tratate, dar care totusi determina sensibilitatea dintelui la cald si la rece - fracturi accidentale ale dintilor care duc la deschiderea camerei pulpare cu afectarea nervului.
Daca in urma consultului medical stomatologul dumneavoastra hotaraste ca aveti nevoie de un tratament de canal aceasta nu este neaparat o veste rea, inseamna ca dintele dumneavoastra poate fi inca salvat.
Primul pas in tratamentul de canal este obtinerea accesului la nerv. In cazul in care dintele este afectat de carii, insasi indepartarea tesuturilor afectate, duce la deschiderea camerei pulpare a dintelui si la expunerea nervului. Toate aceste manopere se efectueaza sub anestezie locala.
Odata deschis dintele, se determina lungimea canalelor radiculare si se indeparteaza pulpa. Astazi determinarea lungimii canalelor radiculare se poate efectua cu mare precizie, utilizand aparate speciale numite apexlocatoare (apex finder).
Dupa stabilirea lungimii de lucru se trece la prepararea canalului in vederea obturarii acestuia.
Cel mai frecvent, dintii cu carii semnificative sau infectii, pot fi salvati prin tratamente endodontice (de canal, asupra radacinii) urmate de refacerea dintelui prin obturatii sau coroane, extractia fiind o ultima solutie la care ar trebui sa apelam.
Cel mai des pacientii intreaba de ce trebuie sa cheltuiasca atat pentru a salva un dinte (asta insemnand dese prezente la stomatolog) si nu poate doar sa-l extraga.
Pierderea unui dinte poate in timp determina afectarea altor dinti.
Salvarea unui dinte inseamna mentinerea acelui spatiu. El tine ceilalti dinti pe loc impiedicandu-i sa se incline sau sa se miste si elimina necesitatea unui implant sau a unei punti. Toate celelalte manopere de refacere dupa extractie costa efectiv mult mai mult si odata un dinte pierdut, este un dinte pierdut definitiv.
CUM ESTE EFECTUATA TERAPIA CANALULUI RADICULAR?
In ce cazuri se aplica?
Tratamentul de canal se aplica in cazul in care nervul dintelui este distrus ireversibil de carie sau de o trauma. In acest caz pulpa dentara se poate inflama si se mareste in volum, iar din cauza presiunii pe care aceasta o exercita asupra cavitatii pulpare, apare senzatia de durere. Simptomele care apar si care indica necesitatea unui tratament de canal sint sensibilitatea dintelui in cazul consumului de alimente prea reci sau fierbinti, durere in cazul in care mestecam pe dintele respectiv, coloratie a dintelui sau durere constanta.
Nu intotdeauna insa acest tratament se aplica unui dinte bolnav. In cazul in care se efectueaza lucrari protetice in care dintii invecinati se folosesc ca suport si vor fi slefuiti, tratamentul de canal poate fi facut preventiv in cazul acestora pentru a evita distrugerea acestor lucrari in cazul unor infectii ulterioare care pot sa apara.
Care sunt avantajele?
Tratamentul de canal impiedica extinderea infectiei la dintii invecinati si impiedica distrugerea dintelui unde a aparut infectia. Prepararea canalelor se efectueaza in aceeasi sedinta dar exista situatii cand acest lucru se produce la urmatoarea vizita. Numarul de vizite necesar pentru completarea tratamentului de canal depinde totusi de starea nervului (daca a fost infectat sau nu) sau de complexitatea procedurilor de preparare a canalelor (canalele curbe). Pasul final este sigilarea canalului cu un anumit material plastic, steril numit gutaperca, care impiedica posibilele infectii ale canalului sau osului.
O alta veche preconceptie este ca odata indepartat nervul dintele devine "mort", se modifica la culoare si se distruge mult mai repede. Nu este adevarat.
Dintele este viu si functional chiar daca are nervul scos. Cel mai important lucru este modul in care se efectueaza tratamentul si conditiile de mentinere a sterilitatii canalului.
Cu o restauratie corecta dintele poate rezista pe arcada la fel ca orice dinte sanatos sau poate fi folosit pentru a restaura o edentatie invecinata incluzandu-l intr-o punte dentara.
In timp va aparea o colorare a dintelui in urma acestui tratament deoarece prin extirparea nervului dintele isi pierde vitalitatea,dar el beneficiaza de aport de sange prin tesutul care il tine in os, numit parodontiu. Dintele nu mai are intr-adevar sensibilitate la cald, rece si dulce, dar poate raspunde la presiune masticatorie se poate corecta prin albire, fatetare sau prin coroane.