Personalitate de frunte a arhitecturii romaneşti, Ion N. Socolescu   ( ? dec. 1856, Ploieşti - 24 feb. 1924, Bucureşti), provine dintr-o familie de arhitecţi, tatăl său fiind arhitectul Nicolae G. Socol, originar din Fagaraş şi diplomat la Viena.

Dupa terminarea studiilor liceale la Ploiesti, se inscrie la Scoala de Punţi, Şosele şi Mine din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1877 ca şef de promoţie. În timpul studiilor de inginerie se inscrie şi la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care o absolvă în 1876, obţinând o medalie turnată în bronz Honoris causa pentru Estetică. Continuă studiile la Şcoala Naţională Specială de Arte Frumoase din Paris,  cu P. Ginain, obţinând diplomă în anul 1883. În certificatul său de absolvire, semnat de P. Dubois, directorul şcolii, se apreciaza că: « a obţinut succese care, clasându-l printre elevii cei mai distinşi ai şcolii, îmi permit a-l recomanda într-un mod cu totul deosebit domnilor membri ai guvernului roman ».

Intors în ţară, se afirma, pe de o parte, pe direcţie eclectică sau neoclasică, construind Palatul de Justiţie din Craiova, azi Universitatea, în 1890, iar pe de alta parte, într-o viziune ce caută să valorifice creaţiile arhitecturii culte si tradiţionale  româneşti, fiind creatorul unui stil propriu, Stilul Socolescu. Expresie desăvârşită a acestui stil sunt Vila celebrului istoric al orasului Bucureşti, G. Ionescu Gion, din str. Logofat Udriste nr.21, Casa proprie din B-dul Carol nr. 14 si 14 bis, case pe Calea Mosilor, Casa pe str. Slanic nr. 24, vechea primarie din Constanţa, azi Muzeu de Arta Populară, primăriile din Piteşti şi Călăraşi, fostă Şcoala de Fete « Despina Doamna » din Ploieşti, Şcolile de Băieţi la Câmpulung-Argeş şi Iaşi, Biserica din Buşteni, construită din fondurile familiei regale şi des vizitată de Regele Carol I, biserica Sf. Vineri din Piteşti, spitale din Târgovişte, Călăraşi, Alexandria.

A realizat decoraţia exterioară în mozaic de sticla colorată la Hotelul Athenee Palace şi a coordonat execuţia Casei de Depuneri, azi Palatul CEC. Este unul dintre fondatorii Şcolii Superioare de Arhitectură şi primul ei director, în 1892. Între anii 1890 şi 1894 a fost redactor şef al primei reviste româneşti de arhitectură, « Analele Arhitecturii », iar în 1891 face parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români, fiind preşedintele ei între anii 1901 – 1904.

În acest context, unul din foştii săi elevi de la vechea Şcoala de Arhitectură, I. D. Traianescu, scria despre profesorul său: « minte cumpănită, luminată de o voinţa de fier, Socolescu a izbutit să strângă în jurul său pleiada de arhitecţi şi ingineri veniţi cu studii din străinătate si cu toţii laolaltă sa înfiinţeze Societatea Arhitecţilor Români si Şcoala de Arhitectură, visul de aur al lui Socolescu…