Colegiul Silvic ”Theodor Pietraru” se afla la o distanta de 19 km fata de Bucuresti, la marginea comunei Branesti, într-un cadru natural deosebit marcat de prezenta pârâului Pasarea si a padurilor: Cernica si Pustnicul.
Apropierea de capitala cât si existenta mai multor cai de comunicatie (rutiere - maxi-taxi 503 si feroviare – magistrala Bucuresti – Constanta) fac usoara deplasarea spre unitatea scolara, atât dinspre Bucuresti cât si din provincie (elevii Colegiului Silvic ”Theodor Pietraru” provin, în cea mai mare parte, din mediul rural, respectiv din 14 judete situate în sudul tarii).
Cadrul natural constituie o atractie permanenta fata de iubitorii naturii si, mai ales, fata de cei care doresc sa lucreze în silvicultura, oferind mediul adecvat pregatirii acestora.
Misiunea scolii este aceea de a pregati „SILVICULTORII SECOLULUI XXI’’.
Scoala de silvicultura de la Branesti a fost înfiintata în anul 1893 printr-un ”Înalt Decret Regal” fiind prima scoala de silvicultura din Regatul Romaniei.
Terenul pentru construirea scolii si a anexelor a fost donat de Regionala a XII-a Silvica Bucuresti al carei director era inginerul Theodor Pietraru.
În acelasi an este înfiintat parcul dendrologic cu o suprafata de 4,6 hectare. Amplasarea acestuia s-a facut la marginea comunei, lânga pârâul Pasarea pe un teren cunoscut sub numele de ”braniste”- loc cu padure si apa, loc de vânatoare, cu o vegetatie bogata, unde opreau carele ce mergeau spre si de la Bucuresti.
Primii profesori: Theodor Pietraru (director), Paul Grunau, N.R.Danielescu, N.G.Popovici, au proiectat aleile parcului si au plantat primii arbori, dintre care se mai pastreaza si astazi secularii stejari ce strajuiesc aleea principala.
Pregatirea elevilor se desfasoara în regim de învatamant superior: primul an practica, urmatorii doi ani cursuri si un an si jumatate practica la un ocol silvic. Scoala Speciala de Silvicultura din Branesti a functionat neintrerupt pâna în 1916, aproape 23 de ani.
Personalul didactic al scolii era format din 7 profesori (3 de specialitate silvica), 3 conferentiari, 4 asistenti si un medic.
Conditiile de admitere a candidatilor erau bine precizate: sa fi facut practica la unul din ocoalele silvice ale statului, sa fi absolvit complet cursurile liceale (cu începere din 1901) si sa fi trecut cu succes un concurs.
Scoala se încheia cu un sever examen de diploma în care proiectul, pregatit timp de o luna în perioada practicii, avea o pondere însemnata iar diploma nu era acordata decât candidatilor care obtineau o medie superioara notei 7, cei ce nu reuseau sa obtina decat 6, primeau un certificat de studiu.
