Fibromialgia
FIBROMIALGIA este o suferinta non-inflamatorie care consta in durere cronica, difuz raspandita in tot corpul, asociata cu reducerea pragului durerii si prezenta unor puncte specifice dureroase la presiune si o multitudine de alte simptome: oboseala, disfunctie cognitiva, tulburari de somn, anxietate, depresie.
Durerea din fibromialgie nu este localizata strict la una sau mai multe articulatii si nu este insotita de tumefactii, decat daca apare concomitent cu o boala reumatica inflamatorie (de ex.P.R). Fibromialgia are o serie de trasaturi comune cu alte suferinte cu care se asociaza precum: sindromul oboselii cronice, sindromul intestinului iritabil, dismenorea, migrena, facand parte dintr-un grup de boli caracterizate prin sensibilizare centrala.
Sensibilizarea centrala presupune o crestere a sensibilitatii si excitabilitatii neuronilor de la nivelul SNC. Aceasta se produce din cauza eliberarii crescute de substante la cresterea nivelului de calciu din interiorul celulei nervoase si, de asemenea, scaderii cantitatii de substanta cu rol inhibitor al durerii precum GABA sau serotonina.
Punctele dureroase din fibromialgie sunt, de fapt, o manifestare a alodiniei – pacientul descrie durerea la presiunea aplicata de medic in anumite zone ale corpului. Cauzeleaparitiei fibromialgiei nu sunt complet cunoscute. S-a observat ca foarte multi pacienti cu fibromiagie relateaza ca debutul simptomelor au avut loc in urma unui traumatism fizic sau a stresului psihic. De asemenea, exista o tendinta de agravare familiala a bolii, mai ales pe linie materna.
Factorii de risc sunt: sexul feminin, varsta (20-55 ani, dar prevalenta creste cu inaintarea in varsta), istoricul familial, stresul psihosocial, bolile inflamatorii, coexistenta – poliartrita reumatoida (P.R.), lupusul eritematos sistemic, prezenta unor tulburari psihice concomitente, traumatisme fizice.
Simptomele fibromialgiei:
Nu exista teste de laborator sau radio-imagistica specifice. Analizele se efectueaza pentru a exclude alte boli care pot debuta in mod similar: Hemoleucograma, VSH, ProteinaC reactiva, probe hepatice si renale, enzime musculare CK, LDH, electroliti serici – potasiu, sodiu, calciu, magneziu, hormoni – in special cei tiroidieni, factorul reumatoid si anticorpi antinucleari, dozare de vitamina D.
Diagnosticul se bazeaza pe criteriile ACR din 1990 (criterii concepute in principal pe studiile clinice, pentru a selecta populatii omogene de pacienti). Conform acestor criterii, pacientul trebuie sa prezinte durere cu durata de peste 3 luni, pe ambele parti ale corpului superior si inferior de talie, cuprinzand si scheletul axial. De asemenea, trebuie sa prezinte durere la cel putin 11 din cele 18 puncte dureroase palpate de medic. Aceste puncte sunt distribuite simetric pe ambele parti ale corpului.
Nu exista tratament care sa vindece boala. Scopul tratamentului este reducerea simptomelor si imbunatatirea starii de sanatate. O abordare corecta presupune folosirea metodelor non-farmacologice si farmacologice in functie de intensitatea durerii si a simptomelor asociate. Metodele non-farmacologice includ exercitiu gradat, hidrokinetoterapie, tehnici de relaxare, fizioterapie, masaj, psihoterapie si terapie cognitiv-comportamentala.
Un rol important ii revine pacientului. El trebuie sa adopte un stil de viata nou, incercand sa evite stresul, sa aloce suficient timp odihnei, sa inceapa un program regulatde exercitii fizice.
Tratamentul farmacologic variaza in functie de manifestarile chimice. Acesta poate include: analgezice, antidepresive, anticonvulsi, antiimflamatorii.
In general fibromialgia este o boala cronica, cu durata lunga, fara tratament curativ. Nu exista un tratament unic pentru toti pacientii cu fibromialgie. Abordarea corecta este cea multidisciplinara, implicand o echipa de specialisti.
Terapiile regasite in clinica noastra pot imbunatati semnificativ calitatea vietii si evolutia bolii
