Dioxidul de carbon este gaz chimic inert incolor si inodor care este in acelasi timp usor de procurat si nu conduce curentul electric. Principalul mecanism de stingere a focului este scaderea nivelului de oxigen ce intretine incendiul intr-o zona protejata.

Acest mecanism face ca sistemele de stingere cu CO2 sa fie extrem de eficiente, fiind necesar un efort minim de curatare dupa stingere, dar trebuie utilizat in zone de risc neocupate ori evitate de personalul de lucru atunci cand acest sistem se declanseaza.

Sistemele de stingere cu CO2 pot utiliza gazul prin modalitatea de inundare totala dar dioxidul de carbon este de asemenea singurul agent gazos ce poate fi utilizat prin aplicare locala. Dioxidul de carbon poate fi depozitat fie in cilindri de otel de inalta presiune (sisteme de stingere HPCO2=50 bar), fie in rezervoare usoare de perete refrigerate, la presiune joasa (sisteme de stingere LPCO2=25 bar).

Nota: Atat sistemul HPCO2 cat si sistemul LPCO2 sunt la fel de eficiente la stingerea incendiilor. Niciunul nu este mai bun decat celalalt in ceea ce priveste performanta de stingere.

Avand in vedere ca inhalarea de CO2 poate fi toxica pentru oameni acesta se foloseste mai mult la protejarea urmatoarelor zone:

• Camerele transformatoarelor si zonele cu pericol electric
• Arhive
• Camere de servere si tehnica de calcul
• Generatoare electrice
• Industria tipografiei
• Fabrici de prelucrari mecanice

Pentru stingerea incendiilor prin inundare totala, intreg spatiul incintei protejate trebuie sa fie umplut cu dioxid de carbon astfel incat concentratia de oxigen sa scada in timpul cel mai scurt posibil sub valoarea de mentinere a arderii (de la 21 % sub 15%).

Punerea automata in functiune a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon poate fi cu actionare pneumatica, mecanica, electrica, pneumo-mecanica, electrica combinata cu pneumatica (pentru sistemele de joasa presiune), electrica combinata cu pneumo-mecanica (pentru sistemele de inalta presiune) sau cu alte sisteme de actionare.

Instalaţiile fixe de stingere cu dioxid de carbon se compun din:

• recipienti [rezervoare) termoizolate pentru depozitarea dioxidului de carbon lichid;
• conducte principale de transport;
• distribuitoare cu dispozitive de declanşare;
• conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon;
• duze pentru refularea dioxidului de carbon;
• dispozitive şi echipamente electrice de detectie, semnalizare şi comandă;
• aparatura pentru control;
• agregate frigorifice pentru răcirea dioxidului de carbon, inclusiv aparatura de măsurare, comandă şi actionare;
• conducte de comandă şi instalaţie de pregătire a substanţei de stingere.