Caria dentara apare atunci cand mediul acid bucal detemina demineralizarea smaltului cu aparitia unor suprafete rugoase pe suprafata dintelui.
Aciditatea poate fi determinata de resturile de mancare neindepartate prin periaj de pe suprafetele dintilor, de concentratia bacteriana a salivei, de anumite medicamente sau de alte boli generale ale pacientului.
Suprafata rugoasa initiala determinata de primele demineralizari favorizeaza aderenta si formarea placii bacteriene, de aceea manevrele de profilaxie la 6 luni sunt extrem de importante in identificarea si stoparea procesului carios in fazele timpurii.
Daca nu se intervine, evolutia procesului carios poate fi in suprafata sau in profunzime, in functie de calitatea structurala a dintelui. Smaltul si dentina devin friabile si se fractureaza sub actiunea fortelor masticatorii, pierderea de substanta dentara adaugandu-se pierderii prin infiltrare bacteriana.
Primele simptome ale cariei dentare pot fi:
In aceasta faza, procesul carios produce o iritatie reversibila a pulpei dintelui- tratamentul indicat fiind coafajul indirect -captusirea peretelui pulpar cu substante care stimuleaza reactivitarea pulpei, la pacientii tineri aceasta ingrosand peretele pulpar.
In fazele avansate , de carie profundal, durerea se acutizeaza, devine continua la rece, cald si dulce- atitudinea terapeutica stabilindu-se clinic in functie de starea pulpei dentare si varsta pacientului- coafaj direct , amputatie pulpara, devitalizare.
Restaurarea finala a tesutului dentar pierdut prin carie se poate face prin:
–obturatie coronara– tratament care se realizeaza direct in cabinet, cu materiale estetice si rezistente, care se modeleaza conform morfologiei natural a dintelui si se intaresc prin fotopolimerizare.
–incrustatie – tratament care presupune, dupa prepararea substantei dentare restante o amprenta si o faza de laborator. Rezulta o piesa protretica care reconstituie perfect tesutul dentar pierdut si se adapteaza intim la dintele restant. Aceasta se fixeaza prin cimentare adeziva.
–coroana dentara– in cazurile de pierdere importanta in suprafata sau in profunzime, aplicarea unui dispozitiv protetic care inconjoara restul dintelui ii creste rezistenta in timpul masticatiei.
