rotetica dentara se ocupa cu înlocuirea dintilor, atunci când ei lipsesc, prin proteze fixe, semi-mobile (scheletelate) si proteze mobile.

Coroanele dentare se indica în urmatoarele cazuri:

• pentru protejarea unui dinte a carui structura este slabita, de exemplu în urma unui tratament endodontic;
• pentru refacerea unui dinte fracturat sau care este distrus de carie peste limita refacerii prin obturatii;
• refacerea unui dinte cu obturatii masive atunci când peretii de dentina sunt foarte subtiri si dintele se poate fractura;
• pentru agregarea unei punti dentare;
• pentru acoperirea unor dinti cu discromii puternice sau cu forme inestetice;
• peste un implant dentar => vezi sectiunea Implantologie.

Puntile dentare restaureaza un dinte lipsa prin realizarea unei „punti” peste zona edentata; acest lucru presupune realizarea unui intermediar de punte (corp de punte) cu câte o coroana pe fiecare dinte limitant. Coroanele sunt agregate pe dintii vecini pentru a sustine dintele fals. Când exista dinti limitanti numai de o parte a zonei de extractie, se pot realiza punti cu extensii.

O punte fixa serveste la:

• înlocuirea dintelui/dintilor lipsa;
• echilibreaza o „muscatura” normala;
• protejeaza creasta edentata de presiuni potential nocive;
• previne migrarea dintilor anatgonisti;
• previne migrarea si înclinarea dintilor vecini;
• previne carierea dintilor vecini;
• întârzie instalarea bolii parodontale.

Pentru realizarea unei punti, medicul dentist trebuie sa slefuiasca din dintii vecini pentru a creea spatiu pentru coroane; medicul ia apoi un mulaj (amprenta) ce este trimisa la laborator, unde se realizeaza coroana propriu-zisa. În functie de tipul de coroana aleasa, pot fi necesare una sau mai multe probe în cabinet si laborator. Aceste punti si coroane necesita mijloace de igienizare speciale care va vor fi aratate de medicul stomatolog. Periajul neregulat si neadecvat, utilizarea gresita a atei dentare, vizitele rare la medicul dentist si consumul excesiv de zahar si produse bogate în carbohidrati vor scadea din durata de viata a puntilor si coroanelor dentare si vor deteriora dintii stâlpi pe care acestea sunt cimentate.

Protezele totale

Reprezinta modalitatea traditionala si cea mai ieftina de a înlocui dintii lipsa. Protezele totale („placile”) simuleaza aspectul natural al dintilor si gingiilor si servesc la masticatie. Cele mai multe proteze totale sunt realizate din rasini acrilice si materiale compozite. În general, pacientul poate alege una din varientele:

• proteze total acrilice traditionale;
• proteze totale acrilice cu baza de metal pentru a le întari;
• proteze flexibile (Valplast);
• proteze flexibile (Valplast) cu armatura metalica.

  Exista 2 tipuri de proteze acrilice:

• protezele totale acrilice care înlocuiesc toti dintii si gingia;
• protezele partiale acrilice care înlocuiesc unul sau mai multi dinti când exista dinti înca sanatosi pe arcada.

Majoritatea pacientilor cu proteze totale acrilice sunt pacienti în vârsta care si-au pierdut toti dintii, pe când purtatorii de proteze partiale acrilice, în general, sufera de boala parodontala sau au pierdut dintii datorita unor accidente, ceea ce se însoteste de defecte osoase. Toti pacientii tratati cu proteze acrilice beneficiaza de îmbunatatirea functiei masticatorii, de o fonatie mai buna, de o igienizare mai usoara si, nu în ultimul rând, de îmbunatatirea aspectului estetic.

Protezele acrilice sunt realizate pentru fiecare pacient în parte, respectând particularitatile anatomice ale cavitatii bucale. Initial, sunt resimtite ca un obiect strain oricât de bine realizate ar fi; ulterior, dupa o scurta perioada de adaptare majoritatea persoanelor nu le mai realizeaza prezenta în cavitatea bucala.

Controalele periodice la dentist sunt benefice pentru ca medicul sa poata sesiza schimbarile ce apar în cavitatea bucala. Daca dintii restanti se înclina sau daca daca forma osului se schimba în timp o noua proteza ar putea fi necesara.