Este tehnica stomatologica care presupune o deosebita atentie si indemanare din partea medicului stomatolog.

Cateva din indicatiile tratamentelor de canal sunt:

• carii severe ce au evoluat mult in timp, ducand la infectarea si necrozarea nervului cu efecte negative asupra tesutului osos din jurul dintelui, care se pot manifesta prin abcese sau inflamarea parodontiului (parodontite);
• carii profunde tratate, dar care totusi determina sensibilitatea dintelui la cald si la rece;
• fracturi accidentale ale dintilor care duc la deschiderea camerei pulpare cu afectarea nervului.

În ce constă tratamentul canalului radicular?

Tratamentul canalului radicular se desfăşoară în mai multe etape, necesitând mai multe vizite la cabinet, în funcţie de situaţie. Acestea sunt:

• În primul rând, se creează accesul prin spatele dintelui, dacă este dinte frontal, sau prin coroană, dacă este molar/premolar;
• După îndepărtarea pulpei afectate (pulpectomie), camera pulpară şi canalele radiculare sunt curăţate, lărgite şi dezinfectate în vederea obturaţiei;
• Dacă intervenţia necesită mai multe vizite, se inserează o obturaţie temporară în deschiderea coronară pentru a proteja dintele;
• Obturaţia temporară este apoi îndepărtată, efectuându-se obturaţia permanentă a camerei pulpare şi canalului radicular. În fiecare canal se introduce un material cauciucat numit gutapercă şi se sigilează prin cimentare. În unele cazuri, în canal se inserează un pivot din metal sau fibră de sticlă, pentru susţinerea structurii;
• Ultima etapă constă în reconstrucţia coronară a dintelui, pentru remodelare şi aspect estetic. Dacă distrugerea dintelui este avansată, va fi necesară inserarea unui pivot pentru reconstrucţie, înainte de montarea coroanei.