Definiţia, metoda de reglementare şi obiectul dreptului mediului. DREPTUL MEDIULUI = ramură de drept distinctă din sistemul de drept românesc, formată din totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre persoane stabilite în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului. Trăsăturile specifice dreptului mediului sunt reprezentate de: – ramură de drept distinctă în sistemul nostru de drept; – ramură de drept formată din norme juridice specifice, ce prezintă trăsături comune; – normele dreptului mediului reglementează relaţiile sociale formate în procesul de prevenire a poluării, în ameliorarea şi dezvoltarea mediului, în sancţionarea faptelor poluante. OBIECTUL dreptului mediului îl reprezintă relaţiile sociale ce se nasc în legătură cu conservarea şi dezvoltarea mediului natural şi artificial. Relaţiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt: – relaţii sociale stabilite în scopul prevenirii poluării mediului şi producerii pagubelor ecologice; – relaţii sociale formate în scopul evitării producerii unor daune ecologice; – relaţii sociale stabilite în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu; – relaţii privitoare la structura organizatorică a protecţiei mediului. METODA de REGLEMENTARE în dreptul mediului reprezintă poziţia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relaţiilor sociale de mediu. Relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Statul intervine în mod autoritar şi direct în reglementarea juruducă a raporturilor sociale de mediu datorită faptului că protecţia şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional. derarea României la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamenta. În baza Hotărârii de Guvern Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite funcţiile şi atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii obligaţiilor prevăzute în Capitolul 22 din Documentul de poziţie. Trebuie menţionat faptul că, la acea dată, prin trecerea agenţiilor regionale şi judeţene pentru portecţia mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului s-a creat cadrul necesar implementării legislaţiei şi reglementărilor comunitare la termenele stabilite.