Dreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele juridice aplicabile relatiilor de munca individuale si colective ce se nasc intre patroni si salariati cu ocazia prestarii muncii .Prestarea muncii se realizeaza in cadrul unor raporturi sociale, care reglementate de normele juridice, devin, de regula, raporturi juridice de munca.
Munca reprezinta activitatea umana specifica, manuala si/sau intelectuala, prin care oamenii utilizeaza aptitudini personale in vederea satisfacerii necesitatilor lor.
Relatiile de munca reprezinta relatiile sociale care se formeaza intre oameni in procesul de prestare a muncii. Din ansamblul acestor relaţii de munca, sunt reglementate si li se aplica normele dreptului muncii,numai acelor relatii care se stabilesc ca urmare a unui contract de munca.
Raporturile juridice de munca reprezinta relatiile sociale reglementate prin norme legale, ce iau nastere intre o persoană fizica, denumita salariat si un angajator, persoana juridica sau persoana fizica, drept urmare a prestarii unei anumite munci de catre salariat in folosul angajatorului, care se obliga sa plateasca o suma de bani si sa asigure conditii necesare prestarii acelei munci.
Principala forma a raportului juridic de munca il reprezintă contractul de munca Contractul de munca ce se caracterizeaza prin faptul ca una din parti este intotdeauna o persoana fizica, care se obliga sa presteze o munca in folosul celeilalte persoane, fie juridica, fie fizica, persoana care isi asuma la randul ei, obligatia de a o plati si de a-i asigura conditii optime de munca. Tot in aceasta categorie mai intra: raporturile de munca (de serviciu) ale functionarului public civil sau militar, raporturile de munca ale persoanelor care detin demnitati publice, raporturi de munca ale membrilor cooperatori care au calitatea exclusiva de salariat. Spre deosebire de celelalte raporturi juridice de munca, raporturile nascute in baza incheierii contractului de munca, au urmatoarele caracteristici: persoana care presteaza munca este intotdeauna o persoana fizica; sub aspectul ambelor subiecte – raportul juridic de munca are o natura personala (intuitu personae); prestarea muncii se face continuu – avand un caracter succesiv, salariatul se afla intr-un raport de subordonare; raportul de munca are caracter oneros – plata poarta denumirea de salariu; angajatorul are putere de a da directive – de a controla si de a sanctiona.
