VEGETAȚIILE ADENOIDE (POLIPII) LA COPIIÎncă de la bun început, trebuie făcută o delimitare clară între polipii copiilor și cei ai adulților. Când vorbim despre polipi la copii ne referim, de fapt, la vegetații adenoide, adică la acel țesut limfoid situat în spatele nasului care mai este cunoscut și sub denumirea științifică de „amigdala Luschka”. Vorbim despre polipi la copil atunci când țesutul limfoid crește în volum foarte mult și devine nociv pentru pacient. Polipoza nazală a adultului este o boală recidivantă, din punct de vedere histopatologic se prezintă ca o degenerare edematoasă a mucoasei, deci nu are nici o legatură cu histopatologia vegetațiilor adenoide ale copilului. Sunt două afecțiuni separate. Vegetațiile adenoide, la fel ca amigdalele palatine, reprezintă o stație de apărare a sistemului imunitar. Ele distrug bacteriile sau virușii care pătrund în corp prin cavitatea orală sau prin cavitatea nazală, însă uneori se pot infecta cronic. În unele cazuri, acestea pot deveni mai degrabă o problemă decât un beneficiu pentru organism și pot cauza obstrucție respiratorie sau pot întreține infecții bacteriene repetate.
Până la ce vârstă ne putem aștepta ca aceste vegetații să cauzeze probleme?Vegetațiile adenoide încep să crească, de obicei, în jurul vârstei de 3-4 ani, odată cu intrarea copilului în colectivitate și creșterea frecvenței răcelilor. Creșterea maximă a vegetațiilor (polipilor) are loc în jurul vârstei de 5-6 ani, acesta fiind și momentul propice pentru operație.
Cât de frecventă este această afecțiune?Cel puțin 2 din 3 persoane fac unul sau mai multe episoade de rinoadenoidită acută în timpul copilăriei, dar numai o parte dintre aceștia dezvoltă boala cronică, cea care necesită, în final, tratament chirurgical.
Odată apăruți, polipii se pot retrage?Tendința polipilor este de creștere ireversibilă în volum până la un anumit moment. Așa cum am spus, pubertatea declanșează scăderea în dimensiuni a țesutului limfoid. Tratamentul trebuie să ajute pacientul să nu dezvotle complicații.
Care sunt semnele care indică existența polipilor? La ce să fie atenți părinții?
Afecțiunea se manifestă prin sindromul de obstrucție nazală: respirația pe nas este îngreunată mai ales în timpul eforturilor fizice, somnul este agitat, cu respirație preponderent orală, copilul ține permanent gura deschisă, nu își poate sufla nasul care începe să fie mai mereu înfundat. La copil apare „faciesul adenoidian", expresia de surmenaj și de copil permanent obosit, apatic, cu frecvente dureri de cap. Vocea este nazonată, copilul vorbește și respiră “fonfăit”. În cazul adenoiditei cronice, apare de obicei o scădere moderată a auzului deoarece amigdala faringiană mărită în volum acoperă orificiul din spatele nasului al trompei lui Eustachio, acel tub care face legătura și care egalizează presiunea aerului din spatele nasului cu cea din spatele timpanului.
