Manopera racordare punct apa calda – 250 lei / punct
Prin punct de apa calda menajera se întelege alimentarea cu apa calda a unui consumator (ex: chiuveta, cada, etc.) sau interceptarea unei instalatii existente care alimenteaza unul sau mai multi consumatori.
SOLICITA OFERTA COMPLETA PENTRU REALIZAREA INSTALATIILOR TERMICE SAU INLOCUIREA CENTRALEI VECHI SI PRIMESTI DISCOUNTURI PENTRU ACHIZITIONAREA MATERIALELOR PRIN INTERMEDIUL CREGO.RO, ASTFEL:
Servicii suplimentareServiciuPretDebransarea radiatoarelor existente din reteaua CMTEB100 lei / bucRefacere legaturi/racorduri radiator existent100 lei / bucClatire instalatie prin purjare (prin circuitul instalatiei)250 leiConsultatie (durata 30 minute)200 lei / buc*Preturile mentionate contin TVA.Ce tip de centrala sa alegem?
Cererile clientilor variaza in momentul in care se solicita montarea unei centrale termice.
Incalzirea locuintei cu centrale termice pe gaz reprezinta una dintre cele mai eficiente metode de incalzire. Atunci cand alegem centrale termice pe gaz trebuie sa tinem cont de eficienta energetica,de randamentul lor, de capacitatea de furnizare a apei calde, de sistemul de informare si diagnoza, de modul de instalare, de design, dar si de perioada de garantie.
Variantele cele mai uzuale de centrale termice existente pe piata sunt urmatorele:
Pentru a monta o centrala termica in condensatie sunt recomandare urmatoarele reguli de baza:
De ce montam o centrala termica cu tiraj fortat?
Recomandam ca pentru parcurgerea alegerea eficienta a unei centrale termice sa apelati la specialistii E-CONSTRUCTINSTAL.
Instalatii termice, oferite astazi de E-ConstructInstal.ro exista, în diverse forme, de sute sau poate chiar de mii de ani, înca din timpurile preistorice. Printre primele sisteme de încalzire folosite de omenire s-au numarat, evident, focurile cu lemne. De-a lungul timpului oamenii au rafinat modalitatile de încalzire a locuintelor, incluzând mai multe surse ce includ carbunele, gazul, petrolul si ajung astazi pâna la sursele de energie regenerabila, solara sau eoliana. Cu toate acestea, evolutia acestor instalatii termice a fost bizara. O dezvoltarea remarcabila a avut loc în antichitatea greaca si romana, aceste civilizatii folosind sisteme de încalzire sub pardoseala cunoscute sub numele de „hypocaustum” si conservate înca în câteva site-uri arheologice. Acest sistem consta dintr-un canal pe sub podea, prin care erau directionate gazele de ardere ale unui foc, generat de un sistem de cosuri de fum. Canalul era realizat din tigle iar transferul termic se facea la nivelul podelei.
Instalatii termice mai complexe, hypocaustum deserveau baile publice si casele aristocratilor. În perioada de înflorire a Imperiului Roman, inginerii au inovat un alt sistem, numit hypocausta, ce alimenta cu apa calda si agent termic mai multe cladiri în acelasi timp. Acest sistem era folosit pentru cladirile publice pretentioase, precum salile de festivitati, baile publice de lux si palatele. Din pacate, Europa medievala nu a mai beneficiat de confortul termic al antichitatii. Evolutia armelor de foc a dus la o schimbare de paradigma, siguranta luând locul confortului. Contextul istoric, marcat de conflicte, a facut ca castelele sa puna pe construirea unor ziduri de aparare mai groase în detrimentul complicatelor si rafinatelor sisteme de încalzire specifice antichitatii greco-romane. Este adevarat ca în perioada medievala oamenii aveau o mentalitate diferita, confortul personal nefiind una din preocupari si fiind oricum secundar în fata optiunilor de supravietuire, valorile dominante fiind legate de credinta si demnitate.
Regresul sistemelor de instalatii termice în contextul istoric al Evului Mediu
Instalatii termice, atât de complexe în civilizatiile antice, au cunoscut un declin aparent greu de explicat în Evul Mediu. Construirea de castele fortificate în locul locuintelor confortabile a fost o necesitate impusa de contextul istoric si de valorile predominante din epoca a fost o alegere facuta în mod deliberat pentru a renunta la confortul personal. În Europa medievala casele erau încalzite de cele mai multe ori cu ajutorul unor sobe centrale, care produceau caldura prin arderea lemnului sau a carbunelui. Acestea erau folosite pentru încalzirea camerelor si a bucatariilor, fumul fiind evacuat prin hornuri. Doar în secolul al XIX-lea dezvoltarea tehnologiei a dus la introducerea sistemelor de încalzire centrala alimentate cu carbune si la dezvoltarea centralelor termice. În secolul XX au devenit populare sistemele de încalzire centrala alimentate cu gaz natural si petrol, iar mai târziu au aparut si sisteme de încalzire electrica cu o eficienta energetica ridicata.
Instalatii termice sunt astazi comune atât în cladirile cu destinatie de locuit cât si în cele de birouri, administrative sau industriale. Functie de amplasarea lor, solutia de alimentare poate fi diferita, variind de la arderea combustibililor fosili pâna la sisteme moderne ce au la baza energia regenerabila. De altfel, în ultimele decenii tot mai multi oameni s-au orientat catre energia regenerabila oferita de soare, de vânt sau de apele termale pentru a îsi încalzi casele. De asemenea, s-au dezvoltat tehnologii mai eficiente din punct de vedere energetic si mai ecologice, un exemplu fiind pompele de caldura. Acestea utilizeaza caldura din aer sau din sol pentru generarea agentului termic, fara a emite însa emisii de carbon. O alta modalitate de încalzire ce capata popularitate este încalzirea în pardoseala. Datorita temperaturii scazute a agentului termic dintr-o astfel de instalatie, se ajunge la un randament de pâna la 110% al centralei termice ce încalzeste instalatia.
Legislatia privitoare la instalatii termice în România
Instalatii termice au beneficiat de primele reglementari în tara noastra la începutul secolului XX. Dupa avântul urbanistic al marilor orase ce s-a cunoscut de la jumatatea secolului al XIX-lea, anul 1910 vine cu prima lege referitoare la instalatiile de încalzire, care stabilea conditiile tehnice si de securitate ale acestora. În perioada interbelica au fost emise mai multe reglementari în acest sens, iar odata cu dezvoltarea industrializarii si urbanizarii din anii 1950 – 1960 au aparut si reglementari mai clare privind instalatiile de încalzire în cladirile de locuit, publice sau industriale. În prezent, reglementarile privind instalatiile de încalzire sunt stabilite de normele tehnice si de legislatia în vigoare, care vizeaza aspecte de siguranta, eficienta energetica si protectia mediului. Trebuie amintit faptul ca aderarea României la Uniunea Europeana a avut un impact semnificativ asupra reglementarilor privind instalatiile de încalzire. În urma aderarii, tara noastra a preluat Directiva Europeana privind eficienta energetica a cladirilor.
Instalatii termice au avut un parcurs asemanator peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Aici primele reglementari privind instalatiile de încalzire au aparut în secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea sistemelor de încalzire centralizate. În anii 1870, marile orase Americane, precum New York sau Chicago, au început sa implementeze reglementari privind instalatiile de încalzire, îngrijorarea principala fiind siguranta publica. Reglementarile au continuat sa se dezvolte în secolul XX, odata cu aparitia problemelor privind eficienta energetica si protectia mediului. În prezent, reglementarile privind instalatiile termice variaza în functie de statul în care se afla cladirea, dar majoritatea statelor au cerinte stricte privind siguranta instalatiilor si eficienta energetica. În plus, exista si reglementari la nivel federal, cum ar fi reglementarile Administratiei pentru Eficienta Energetica (EPA) sau ale Departamentului pentru Energie (DOE), care se concentreaza pe eficienta energetica a sistemelor de încalzire si reducerea emisiilor gazelor cu efect de sera.
