Pentru o tratare cât mai eficace a celulitei este necesar să ştim datele de bază precum şi tratamentele şi procedurile care dau cele mai bune rezultate în tratarea CELULITEI: În primul şi primul rând trebuie să menţionăm faptul că celulita nu este o boală sau ceva pe care o asemănăm cu o boală, ci numai ceva care este neplăcut din punct de vedere estetic. Cu toate acestea, celulitei trebuie să-i acordăm atenţia necesară pentru a evita posibilele legături pe care le-ar putea avea cu alte dereglări organice. În acest sens este justificată intervenţia unui doctor. Motivele pentru care doctorii au ajuns să studieze celulita sunt numeroase şi variate, dar ar putea fi clasificate în două categorii: 1. Motive psiho-sociale 2. Motive strict clinice Motive psiho-sociale: Celulita ca problemă estetică poate influenţa în mod negativ personalitatea unei persoane. Pe de altă parte, reducerea sau eliminarea ei va avea o influenţă pozitivă asupra personalităţii aceleiaşi persoane. Motive strict clinice: Celulita în sine nu este o boală, dar, datorită diferitelor cauze care duc la apariţia ei, aceasta reprezintă un semnal de alarmă care indică alterarea organismului şi trebuie prin urmare luată în seamă şi corectată. Procesul de formare a celulitei: Analizând toate cauzele diferite care duc la apariţia celulitei, este indicat să menţionăm mai ales factorii care predispun la celulită mai degrabă decât cauzele generale. Ne referim la factorii care predispun, adică cei care pregătesc terenul pentru ceilalţi factori generatori de ţesut celulitic. Aceste două tipuri de factori se vor susţine reciproc şi vor duce la apariţia celulitei. Putem aşadar enumera următorii factori: A. FACTORI PRIMARI B. FACTORI SECUNDARI SAU DETERMINANŢI C. FACTORI TERŢIARI SAU FAVORIZANŢI FACTORII PRIMARI sunt reprezentaţi de predispoziţia ereditară de a suferi de o dereglare care să cauzeze formarea ţesutului celulitic (factori genetico-constituţionali). Pe baza acestor factori, factorii secundari sau determinanţi pot fi menţionaţi. Aceştia sunt cei mai importanţi din punct de vedere clinic, deoarece numai predispoziţia ereditară nu este de ajuns pentru a duce la apariţia celulitei. Aceşti factori au fost identificaţi ca factorii hormonali. Dintre aceştia, factorii care se pare că au cea mai mare importanţă în influenţarea procesului celulitic sunt hormonii cu legătură cu axa hipofiză-gonadă (estrogen-progesteron), hormonii tiroidei, ai pancreasului, precum şi prolactina. Hiperestrogenismul este o condiţie fiziologică care poate apărea în câteva situaţii: după o sarcină sau după naştere. S-a demonstrat că în perioadele menţionate mai sus este mai uşor să fii afectat de celulită. Influenţa estrogenului este dovedită şi de faptul că femeile se plâng adeseori de senzaţie de umflare sau greutate în membre în perioada ovulaţiei. Factorii terţiari sunt aceia care pot favoriza sau stimula apariţia celulitei prin două mecanisme fundamentale: a. METABOLIC b. CIRCULATOR Mecanismul METABOLIC reprezintă efectele provocate de o dietă greşită din puct de vedere cantitativ şi calitativ. Mecanismul CIRCULATOR se concretizează în staza limfatică la nivelul extremităţilor corpului (de ex. la nivelul piciorului) şi în factori mecanici, flogistici şi hormonali care pot contribui la apariţia celulitei. Evoluţie - Simptomele celulitei au propria lor evoluţie după care se disting: 1. FAZA 0 2. FAZA I 3. FAZA II 4. FAZA III FAZA 0 În această fază procesul este la inceput astfel încat este dificil sa îl distingem de stratul adipos local normal. FAZA I EVOLUŢIA HISTOLOGICĂ ? În urma alterării vaselor de sânge, staza hematică apare (vasele lasă o cantitate de lichid să treacă prin ele şi să ajungă în spaţiile interstiţiale), formându-se edeme. Difuzia oxigenului, care în mod normal este transportat de către sânge la celule pentru a le ţine în viaţă, este stingherită de către lichidul care s-a scurs astfel că oxigenul ajunge foarte greu la celule. Reducându-se cantitatea de oxigen care ajunge la celule, acestea suferă de asfixie. Sunt declanşate alterări complicate, creându-se substanţe care nu existau acolo în mod normal. Aceste substanţe pot cauza durere, dar cel mai important este faptul că ele tind să provoace o umflare suplimentară a vaselor de sânge, mărind edemele. Prin urmare, se declanşează un cerc vicios. Aceasta duce la o iritare puternică a ţesutului conectiv, care reacţionează prin mărirea volumului de molecule din componenţa sa. Procesul se numeşte:- POLIMERIZAREA MUCO-POLI-ZAHARIDELOR Toate cele menţionate mai sus cauzează o îngroşare a substanţei fundamentale, care învăluind părţi din ţesutul adipos tinde să blocheze şi mai mult lichidele care se scurg şi substanţele rămase nemetabolizate. Părţile afectate sunt dureroase la atingere şi dacă partea respectivă este strânsă între degete se simte un ţesut compact. Acea parte nu face cute pentru că este lipită în profunzime de muşchi. De multe ori, pielea este lucioasă, dură, uşor ridată şi mai rar are aspect de portocală. FAZA II În această fază se observă îndeosebi modificări apărute sub piele; fibrele conective (iniţial având formă de plasă) iau formă concentrică şi se stabilesc în jurul unor adipocite, formând o capsulă. Ţesutul gras îşi pierde structura originară şi începe să formeze noduli. Numărul capilarelor scade considerabil, astfel că vascularizarea ţesutului rămâne în sarcina puţinelor capilare rămase, care sunt oricum dilatate. Astfel, partea vasculară fiind suprasolicitată duce la dilatări. Rezultatul este că în această fază majoritatea femeilor care suferă de celulită încep să prezinte varice pe toată suprafaţa coapselor. În acest punct ne aflăm la jumătatea drumului între celulita dură şi celulita flască. FAZA III Se observă faza finală a producerii de micronoduli, adică formaţiuni de celule adipoase înconjurate de fascicule de ţesut conectiv sclerozat (procesul de scleroză a ţesutului conectiv este încheiat). Apar adeziuni fibroase, lipind aceşti noduli de ţesuturile de dedesubt (muşchi) şi de cele de deasupra (piele). Dacă sunt apăsaţi, aceşti noduli se simt precum nişte boabe de grâu. Numeroase onduări sunt vizibile deoarece mănunchiurile sunt lipite strâns de ţesuturile de dedesubt. Zonele de piele delimitate de depresiuni apar umflate, prezintă protuberanţe şi suferă modificări în direcţia gravitaţiei. Nu se simte durere la palpare. În această fază, picioarele iau aspectul a ceea ce se numeşte de obicei ?pantaloni de călărit?. Aceasta este faza celulitei flască şi apare în mod frecvent la nivelul coapselor sau chiar şi în zonele adiacente, la femeile cu vârsta cuprinsă între 50 şi 65 de ani.