Secretele gladiolelor sau ale “Florilor gladiatorului”Numele gladiolei deriva din cuvantul latin "Gladius" , insemnand "sabie" sau "sabie mica" (floarea de gladiola are o forma asemanatoare unei sabii). "Gladius" este si radacina cuvantului gladiator, un soldat care "traia sau murea prin spada".De aici provine denumirea populara a gladiolei, "Floare a gladiatorului".Gladiolele isi au originea in Africa, Orientul Mijlociu si regiunea mediteraneana. Una din cele peste 180 de specii degladiole, numita "Fecioara cetii", creste exclusiv in preajma cascadei Victoria, de pe raul Zambezi. Gladiolele apartin aceleiasi familii ca si irisii si sunt presupusii "crini din vale" mentionati in Biblie.O superstitie straveche romana consta in faptul ca radacinile gladiolelor ar avea puteri magice. Purtate la gat, ca amuleta, se credea ca pot aduce noroc, victoria in dueluri si salvarea din fata mortii.Intr-una din legendele latine se povesteste despre un crud comandat roman care capturase cativa luptatori traci si ii transformase in gladiatori. Se hotarase ca in circul roman sa se infrunte mai intai Sevt si Terres, cei mai viteji si mai aratosi razboinici traci si, totodata foarte buni prieteni. Premiul invingatorului urma sa fie libertatea si mana fiicei comandantului. In ciuda multumii care aclama in speranta unei lupte sangeroase, Sevt si Terres au aruncat sabiile pe pamant si s-au inclestat intr-o imbratisare calda. Audienta a inceput sa fluiere dispretuitoare si, in sunetele trompetelor, cei doi prieteni au fost ucisi. In momentul in care trupurile lor au atins pamantul, manerele sabiilor lor s-au transformat in doua gladiole. Florile de gladiola au ramasa pana in zilele noastre un simbol al prietenei, credintei si nobletii.Asemeni multor alte flori din mitologia greceasca, se spunea ca gladiola s-a fi nascut din sangele cuiva rapus de o moarte violenta. In redarea mitului lui Hyacinthus (Hiacint), ucis neintentionat de discul aruncat de Apollo, Ovidiu relateaza ca din sangele varsat de frumosul tanar au rasarit florile de zambila (hiacint). Unii critici ai lui Ovidiu au sustinut insa ca acesta a gresit, florile cu pricina fiind de fapt gladiole.Intr-o alta legenda este mentionat Erisichthon, un barbat nesocotit care aprinsese un foc in mijlocul padurii sacre a zeitei Demeter. Cativa credinciosi ai zeitei au incercat sa il opresca, insa el a ucis unul dintre ei, retezandu-i capul. Demeter a acoperit locul in care fusese omorat credinciosul sau cu flori avand forma de sabie, flori pe care le-a numit gladiole. Pentru a se razbuna, zeita a trimis "Foamea" in trupul ucigasului, care a devenit in acest fel vesnic nesatul, indiferent de cata hrana ingurgita. Pentru a-si procura mai multa mancare, el si-a vandut fiica, iar Demetra a transformat-o intr-o gladiola pentru a veghea la mormantul victimei tatalui ei. In cele din urma, dupa ce si-a risipit toata averea pe hrana, Erisichthon s-a autodevorat.In limbajul florilor, simbolul gladiolei are semnificatii contradictorii. Un buchet care include gladiole poate transmite urmatoarele idei sau mesaje: tarie de caracter, sinceritate, generozitate, gratie naturala, somn etern, imaginatie, uitare.