In aceasta prima etapa de mari schimbari interioare, adolescentii se confrunta cu diverse probleme dar psihoterapia ii poate ajuta sa constientizeze cum sa-si foloseasca resursele interioare, pentru a obtine o mai buna adaptare la mediul socio-familial.
Adolescentul se descopera si se cunoaste diferit in aceasta etapa a vietii. Cautarile, framantarile, castigarea unui nou statut prin trecerea din rolul de copil spre rolul de adult, nevoia de independenta, toate reprezinta schimbari ce uneori pot duce la conflict intre generatii. Conflictul interior al adolescentului se exprima prin confuzie si dezamagire, opozitie in relatia cu parintii sau profesorii, schimbari surprinzatoare de atitudine, nervozitate, insomnii, dependenta de droguri sau calculator, esec sau abandon scolar, tulburari ale identitatii sexuale etc Adolescentul se simte singur, neajutat si neinteles cand nu poate comunica cu proprii parinti. In interioul lui se da o lupta - pe de o parte simte ca are inca nevoie de parinti , iar pe de alta parte vrea sa-si traiasca noul staut, incercand sa iasa de sub ingradirile familiei.
Imaginati-va o esarfa ca reprezentand relatia dintre parinte si adolescent, la un capat de relatie se afla parintele iar la celalalt capat se afla adolescentul. Parintele se trezeste, de regula, extrem de surprins cand adolescentul incearca sa se ,,desprinda de cuib,, … si traieste un sentiment de respingere si teama in relatia cu propriul copil. Dar sa nu uitam, fiecare capat de relatie are propriile responsabilitati!
Psihoterapia ofera un cadru confidential in care adolescentul isi poate analiza si constientiza experientele, relatiile cu ceilalti, stilul de comunicare, poate reflecta la nemultumirile sau fricile sale.
Suportul psihoterapeutic oferit adolescentilor si parintilor in acest context, va fi de intelegere, acceptare, sustinere si ghidare pentru a un bun demers terapeutic.
Psihologul nu va critica, nu va judeca, nu-si va spune pareri personale,ci va ajuta adolescentul sa depaseasca sentimentele confuzie si discomfort, iar parintii vor invata sa se repozitioneze in relatia cu propriul copil, printr-un nou tip de comunicare si un alt stil de abordare al situatiei.
De multe ori, parintii constientizeaza in timpul sedintelor de psihoterapie, ca dragostea nu este deajuns in educatia unui copil, ca rolul de parinte e intr-adevar mult mai greu, fata alte roluri pe care le au pe scena vietii!Parintii ajung in cele din urma la un psihoterapeut, cand raspunsurile venite din jur nu-i mai ajuta, cand ceea ce citesc sau aud nu se ridica la gradul de dificultate a situatiei cu care se confrunta....
Tineti minte: Exista intotdeauna in spatele comportamentului o motivatie emotionala, observati care este cauza ce determina comportamentul distructiv al copilului. Intrebati-va cu atentie: Ce scop sau ce recompensa urmareste?(care este motivatia care sta in spatele comportamentului)Sunt etape in viata mai greu de trecut, dar prin intelegere si sustinere, vom gasi impreuna solutii terapeutice constructive privind contextul in care va aflati, noi modalitati de abordare si un nou stil de comunicare intre generatii.
Comportamente negative ale copilului:1. Comportament necooperant Copilul adopta un comportament negativ cand vrea sa obtina atentie, sa fie in centrul atentiei. E o pozitie care il face sa se simta important, pentru ca ii aminteste de o varsta foarte frageda cand i s-a oferit prea multa atentie, comportamentul din prezent fiind o consecinta.2.Comportament de ignorantaAdopta un comportament ignorant fata de orice sfat, rugaminte, restrictie pentru ca e singura pozitie care il mai face sa se simta important. Vrea sa castige, nu conteaza ce anume si ignora orice. Cand parintele e ingrijorat, suparat, frustat, furios in relatia cu el, atunci copilul detine controlul situatiei, a preluat puterea.3.Comportament aparent incompetentPentru a evita sa mai incerce lucruri noi, vrea sa convinga pe cei din jur ca este incompetent, afirma ca nu are rost sa se mai straduiasca, sa depuna efort (sa invete, sa se mai duca la scoala, sa-si faca temele, etc)Responsabilitatea parintilor va fi de a atentiona ca ,,toate faptele noastre in viata au o consecinta,, , lasand copilul sa traiasca pe cat posibil consecinta actiunilor sale. Copilul va intelege astfel sa fie mai responsabil de propriilor alegeri.4.Comportament de razbunareCopilul se razbuna si aici apare lupta pentru putere cu parintii. Uneori parintii ca sa castige aceasta lupta recurg la agresivitate folosind pedeapsa: copilul e batut, jignit, pedepsit etc. Copilul batut se va simti agresat si descurajat!! Comportamentul copilului apare ca o consecinta a agresiunii fizice sau verbale.
Oferiti copilului respect! Pedeapsa este agresiva pentru ca este oferita cu autoritate si va descuraja, limita si agresa copilul oferindu-i impresia ca, oricum ar proceda, niciodata nu va fi destul de bun si se va simti neincrezator in fortele sale. Pedeapsa invata pe copil doar ca ,,nu trebuie sa faca,, , insa acesta nu va intelege ,,de ce nu trebuie,,. Incurajati-l pe copil chiar si atunci cand a gresit si pozitia dvs il va ajuta sa aiba sentimente pozitive fata de el insusi si sa gaseasca alternative de comportament. Copiii sunt necooperanti nu in ciuda comportamentului dvs, ci din cauza a ceea ce faceti.
Tineti minte: Respectati-va copilul si se va simti incurajat si sustinut!
