Sistemele electronice de securitate descurajeaza tentativa de patrundere neautorizata in locuinta, sesizeaza conditiile de declansare a incendiului si scurgerii de gaze, limiteaza, intr-un cuvant, riscul producerii pagubelor, protejeaza viata persoanelor si, nu in ultimul rand, diminueaza valoarea primei de asigurare. Sistemul de protectie la efractie este gandit pentru a proteja caile prin care un infractor poate patrunde intr-o cladire si sustrage obiectele de valoare.
Modul in care va fi detectata prezenta infractorului se face in functie de elementul protejat:
Acelasi sistem poate fi folosit si pentru supravegherea izbucnirii unui incendiu sau pentru sesizarea unor scurgeri de gaze, prin conectarea detectoarelor de fum, respectiv a celor de gaz la sistem in zonele de pericol. Armarea si dezarmarea sistemului se poate face prin telecomanda radio sau prin introducerea unui cod de la o tastatura.
Modul de operare si complexitatea vor depinde de unitatea centrala folosita. Aria protejata de un astfel de sistem va fi impartita in zone. In consecinta, armarea si dezarmarea vor fi facute pe tot sistemul sau numai pe anumite zone. In acest din urma caz avem de-a face cu un sistem partitionabil si fiecare partitie in parte se comporta ca un sistem independent. Toate sistemele, partitionabile sau nu, permit armare perimetrala, facand astfel posibila miscarea in interiorul spatiului protejat. Avertizarea in caz de alarma se va face local (pe sirena), pe linia telefonica fixa (la un dispecerat sau la client) sau direct pe terminalul GSM (sub forma unui SMS).
Dispozitive pentru detectia agresiunii:
Dispozitive de armare/dezarmare a sistemului:
Detectoare automate:
Unitatea centrala de control (centrala antiefractie):
Dispozitive de alarmare locala si/sau la distanta:
Reteaua de legaturi: