Procedura insolventei  este acea  procedura  legala  care  se deschide, la cererea debitorului  sau a creditorilor  in cazul in care societatea se afla in stare de insolvabilitate.

Insolventa firmei este o procedura ce cuprinde atat  procedura de reorganizare  cat si pe cea de faliment. Adica, in urma cererii adresate tribunalului, judecatorul sindic poate dispune deschiderea procedurii de insolventa.

Daca se constata  ca firma se poate redresa,  judecatorul sindic stabileste  o perioada de observatie, timp in care Administratorul judiciar desemnat  analizeaza situatia  juridica si patrimoniala a societatii,  pentru a stabili daca sunt perspective reale si concrete  pentru salvarea societatii, pe baza unui plan de reorganizare  sau, dupa caz, daca societatea  trebuie lichidata deoarece nu mai poate fi revitalizata.

In cazul in care se aproba reorganizarea societatii, procedura de insolventa  va intra in etapa de reorganizare  judiciara.

In cazul in care nu se aproba reorganizarea societatii sau, desi se aproba, acesta esueaza, societatea va intra in etapa  de faliment.

Cand  un  agent  economic  se afla in  imposibilitate de plata  si nu poate sa faca fata datoriilor sale  exigibile, este  obligat,  conform  Legii insolventei, ca  in termen  de 30 de zile de la aparitia  starii de insolventa sa adreseze  tribunalului o cerere,  prin  care isi arata  intentia   de a intra in  procedura  de insolventa simplificata  sau generala,  prin lichidare totala sau  partiala a averii,  in vederea  stingerii datoriilor  sale.

De  asemenea, orice  creditor  care are o datorie  certa, lichida  si exigibila, in cuantum de 45.000 lei, poate  sa  solicite  deschiderea  impotriva  unui  debitor  prezumt / pasibil / aflat  in insolventa.

O masura inclusa in noile reglementari privind procedura insolventei, poate aduce atat  avantaje cat si dezavantaje, este aceea referitoare la deschiderea procedurii falimentului, astfel,  codul nou al insolventei  ofera un instrument de  presiune creditorilor curenti, care in anumite conditii vor putea solicita deschiderea procedurii falimentului fata de debitorul rau-platnic, atat in perioada de observatie cat si in cursul perioadei de reorganizare.

Tot in perioada reorganizarii, daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea  activitatii sale adduce piederi sau se acumuleaza datorii noi catre creditori, atunci  oricare dintre creditori sau chiar administratorul judiciar pot solicita judecatorului sindic intrarea  in faliment a debitorului. Cererea se judecata cu  urgenta si cu precadere.

Totusi, inregistrarea cererii nu suspenda continuarea  activitatii debitorului pana cand judecatorul sindic  nu se hotararste, prin incheiere.

O alta noutate o constituie testul creditorului privat, acesta reprezinta analiza comparativa  a gradului de indestulare a creantei bugetare, prin raportare la un creditor privat diligent, in cadrul unei proceduri de reorganizare, comparative cu procedura de faliment.

Analiza respective are la baza un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar si se raporteaza inclusive la durata  unei proceduri de faliment comparative cu programul de plati propus.

INSOLVENTA –  este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

FALIMENTUL – este  procedura de incetare a existentei unei societati comerciale care se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.

Instantele  judecatoresti  competente – pentru  toate procedurile prevazute de aceasta lege (cu exceptia recursului, cand instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic este curtea de apel) sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.

DESCHIDEREA PROCEDURII LA CEREREA DEBITORULUI:

Debitorul aflat in stare de insolvabilitate, cand  nu mai face fata  datoriilor sale, are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani, anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.

Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile, judecatorul sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va pronunta o sentinta de intrare in procedura simplificata a insolventei.

 DESCHIDEREA PROCEDURII LA CEREREA CREDITORILOR:

Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.

Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind intentia de a participa la reorganizarea debitorului.

Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate  la dosarul intial, acestia putandu-se inscrie la masa credala.

In plus, deschiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau bunurilor sale, sau suspendarea termenelor de prescriptive ale actiunilor suspendate anterior.

De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 – 93 din Legea insolventei. Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

FALIMENTUL –  este o procedura de incetare a existentei unei societati comerciale care se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.

Prin procedura falimentului se intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat

Procedura se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice, comercianti care sunt in categoria debitorilor aflati in stare de insolventa sau se insolventa iminenta.

Principalele  criterii  care stau la baza determinarii  insolventei, si implicit a falimentului  sunt  lipsa de  solvabilitate si gradul de indatorare.

Din  punct de vedere juridic  un  agent  economic  care se afla in  imposibilitate de plati si nu poate sa faca fata datoriilor sale  exigibile, este  obligat,  conform  legii insolventei, ca  in termen  de 30 de zile de la aparitia  starii de insolventa sa adreseze  tribunalului o cerere,  prin  care isi arata  intentia   de a intra in  procedura  simplificata  sau de reorganizare, conform  unui  plan  prin  restructurarea  activitatii  ori prin lichidare totala sau  partiala a averii,  in vederea  stingerii datoriilor  sale.

De  asemenea, orice  creditor  care are o datorie  certa, lichida  si exigibila   poate  sa  solicite  deschiderea  impotriva  unui  debitor  prezumt/pasibil/aflat  in insolventa.

Caile  prin care  se  realizeaza  scopul  legii  care  reglementeaza   insolventa  sunt: – procedura  generala  si  procedura  simplificata.

Procedura  generala – este  procedura  prin care  un debitor  care  indeplineste  conditiile  prevazute de lege intra,  dupa  perioada de observatie,  succesiv, in  procedura de reorganizare  judiciara  si  in procedura de faliment  sau  separat,  numai  in reorganizare  judiciara  sau doar  in  procedura  de faliment. Procedura de observatie  este  perioada  cuprinsa intre data  deschiderii procedurii  si  data  confirmarii planului de reorganizare  sau, dupa caz,  intrarii in faliment.

Procedura  simplificata – este procedura  prin care  un debitor  care  indeplineste   conditiile  prevazute de lege   intra  direct  in  procedura de faliment, fie o data cu deschiderea  procedurii insolventei, fie dupa  o  perioada de observatie de max. 60 de zile. Aceasta  procedura  priveste  categoriile de persoane  prev la art. 1 alin.2 din lg 85/2006,  respectiv  comerciantii, pers. fizice, actionand individual, asociatiile  familiale, etc.  care indeplinesc  una  din  urmatoarele  conditii: – nu detin nici un bun  in patrimoniul lor,  actele  constitutive  sau  documentele  contabile nu pot  fi gasite, administratorul  nu poate  fi gasit, sediul nu mai exista sau  nu  corespunde adresei  din  registrul comertului.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu  deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.

SITUATIA UNOR ACTE JURIDICE ALE DEBITORULUI

Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor

transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor  prin urmatoarele acte:

–  operatiuni comerciale în care prestatia debitorului  depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cei 3 ani anteriori  deschiderii procedurii;

– acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru  stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, effectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer;

–  platile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile  anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.

–  actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor într-o perioada de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/ întârzia starea de insolventa sau de a frauda o persoana fizica sau juridica fata de care era la data efectuarii transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de

compensare bilaterala (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, sau a devenit ulterior, debitor în sensul prezentei legi.

Administratorul judiciar/lichidatorul va putea mentine contractele de credit si va putea, cu acordul cocontractantilor, sa le modifice clauzele, astfel încât acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului. Modificarile vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, care va avea în vedere daca ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al averii creditorilor.

În vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar /lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie sa raspunda, în termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului, prin care I se cere sa opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului; în lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.

În cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre contractant împotriva debitorului.

Pe parcursul perioadei de observatie, cu acordul cocontractantilor, administratorul judiciar va putea mentine contractele de credit, sau sa le modifice clauzele, astfel încât acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii. Modificarile vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, care va verifica daca ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al aA. Operatiunile care se efectueaza în situatia dizolvarii societatii comerciale, în cazurile prevazute la art. 222 alin. 1 cu exceptia modului de dizolvare prevazut la lit. f si la art. 223-232 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, pentru lichidarea societatii comerciale:1. inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor comerciale care urmeaza sa se lichideze, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, normelor si reglementarilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii si ale evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie;2. a) întocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze si care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevazut la cap. III din reglementarile respective;b) întocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze si care aplica Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevazut la cap. IV din reglementarile respective;3. stabilirea de catre adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor a operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate de catre lichidator în numele societatii comerciale;4. valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizarilor si a stocurilor, încasarea creantelor, a investitiilor financiare pe termen scurt etc.);5. achitarea datoriilor societatii comerciale catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, precum si a celorlalte obligatii sociale catre alte fonduri, salariati si alti terti;6. stabilirea rezultatului lichidarii (profit sau pierdere);7. calcularea, retinerea si virarea impozitului pe profit/venit si a impozitului pe dividende în urma actiunii de dizolvare/lichidare:

7.1. Calcularea si virarea impozitului pe profit/venitProfitul impozabil în cazul dizolvarii/lichidarii se calculeaza ca diferenta între veniturile si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, potrivit dispozitiilor Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, cu modificarile si completarile ulterioare, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut si care nu au fost impozitate la data constituirii.În cazul microîntreprinderilor platitoare de impozit pe venit, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 24/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, la momentul începerii actiunii de dizolvare/lichidare, impozitul pe venit se calculeaza luându-se în calcul: veniturile evidentiate în creditul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, cu exceptia celor înregistrate în grupa 78 “Venituri din provizioane”, si veniturile rezultate din anularea datoriilor si majorarilor la bugetul de stat, luându-se în calcul si veniturile din lichidarea patrimoniului.La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îsi înceteaza existenta în urma operatiunilor de dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finantare pe parcursul perioadei de functionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobata si modificata prin Legea nr. 101/1995, cu modificarile ulterioare. Acelasi tratament se aplica si rezervelor constituite din diferente de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, daca legea nu prevede altfel.În cazul divizarii si fuziunii societatilor comerciale, precum si al dizolvarii unei societati comerciale cu asociat unic ce atrage transmiterea universala a elementelor de activ si de pasiv ale societatii catre asociatul unic, fara lichidare, nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul brut, daca sunt înregistrate în aceleasi conturi la societatea care preia elementele respective.7.2.   Calcularea, retinerea si virarea impozitului pe dividendeSe determina, se retine si se vireaza impozit pe dividende dupa ce a fost calculat impozitul pe profit/venit, pentru urmatoarele elemente:– profit obtinut în urma operatiunii de lichidare a societatilor comerciale;– capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferente de curs valutar etc.);– capitaluri proprii (activ net), constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);– capitaluri proprii (activ net), constituite în conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse în capitaluri sa fie evidentiate în prealabil la venituri (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor, diferente de curs valutar din evaluarea disponibilitatilor în valuta, diferente din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subventii pentru investitii etc.).Pentru elementele de capital propriu (activ net), constituite din profitul net (rezerva statutara, alte rezerve, profitul net realizat în exercitiile precedente a carui repartizare a fost amânata etc.), se calculeaza si se vireaza numai impozit pe dividende.Inainte de încheierea lichidarii societatii comerciale, repartizarea capitalului propriu (activului net) între asociati/actionari reprezinta livrare de bunuri pentru activele în natura si este supusa taxei pe valoarea adaugata, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind TVA, aprobate prin HG nr. 598/2002, iar din punct de vedere al impozitului pe profit sau pe veniturile microîntreprinderilor este asimilata cu o valorificare a elementelor de activ;

8. întocmirea bilantului de partaj, în conformitate cu situatiile prevazute;

9. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societatii comerciale, rezultat din lichidarea societatii comerciale, în functie de:a) prevederile statutului si/sau ale contractului de societate;b) hotarârea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, consemnata în registrul sedintelor adunarii generale;c) cota de participare la capitalul social.Partajul consta în împartirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, între actionarii sau asociatii societatii comerciale.Societatile comerciale pe actiuni, care intra sub incidenta Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligativitatea numirii lichidatorilor în conformitate cu prevederile art. 258 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

B. Operatiunile care se efectueaza în cazul în care societatea comerciala intra în faliment. Aceste operatiuni, care se efectueaza în conformitate cu art. 77-123 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt:

1. sigilarea si conservarea bunurilor care fac parte din averea societatii comerciale;2. inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatii comerciale, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, normelor si reglementarilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii si ale evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie;3. a) întocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze si care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevazut la cap. III din reglementarile respective;b) întocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa se lichideze si care aplica Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevazut la cap. IV din reglementarile respective;4. vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;5. vânzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalatii) cât mai avantajos si cât mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;6. depunerea la banca, în contul debitorului, a sumelor realizate din vânzarea bunurilor;7. stabilirea, potrivit legii, a masei pasive;8. trecerea distincta pe documentele fiscale a obligatiilor nascute în timpul procedurii de faliment, fata de cele nascute anterior declararii procedurii de faliment;9. distribuirea sumelor realizate din lichidare, potrivit planului de distribuire între creditori, în ordinea prevazuta de lege;10. întocmirea si aprobarea raportului final;11. întocmirea situatiilor financiare finale.Daca lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorii sunt obligati sa întocmeasca situatiile financiare anuale ale societatilor comerciale aflate în proces de lichidare conform reglementarilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 94/2001 sau Ordinul min finantelor publice nr. 306/2002, dupa caz, si sa le depuna la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice la care este înregistrata persoana juridica.

In  urma dizolvarii si lichidarii se va obtine radierea societatii comerciale din registrul  comertului, data de la care se va elibera  certificatul de radiere, act care reprezinta, certificatul de deces al firmei.

Daca vor ramane bunuri in patrimoniul societatii,dupa plata tuturor creditorilor,aceastea vor trece in patrimoniul asociatului/asociatilor, in acest scop obtinandu-se de la registrul comertului un certificat al dreptului de proprietate asupra bunurilor.