Detectivul Particular
Dictionarul Explicativ al limbii romane, editia din 1975, defineste astfel aceasta profesie:"Detectiv: agent secret aflat in serviciul politiei din unele tari sau in serviciul unei persoane particulare.
De asemenea, in Dictionarul enciclopedic, vol 2, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, aceasta notiune este prezenta astfel:Detectiv: agent in serviciul politiei sau particular, care culege date, informatii sau investigheaza in interesul unei persoane fizice sau juridice."
In tara noastra, Detectivul Particular este cetateanul roman, cu domiciliul in Romania, care are capacitatea de exercitiu a drepturilor, apt din punct de vedere medical, absolvent al unor studii universitare sau cel putin medii, completate cu o pregatire corespunzatoare in domeniu, cunoscator cel putin al limbii romane, care nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie.
Cel in cauza, pe baza unei autorizatii, aviz sau acreditari date de organele abilitate din Ministerul Justitiei sau Ministerul de Interne, individual, in cadrul unei societati specializate de profil sau ca angajat (in baza unui contract individual de munca sau conventie) al unei banci, trust, hotel, agent comercial, culege date si informatii, investigheaza ori desfasoara alte activitati specifice profesiei, in conformitate stricta cu prevederile legale in vigoare.
Necesitatea exsitentei profesiei de Detectiv Particular
Dupa anul 1990 schimbarile produse, evolutia politica, sociala, dar in special economica din intreaga lume, au situat tara noastra intr-un nou context geopolitic.
De remarcat ca Romania in prezent, ca si in intreaga sa istorie, a stiut sa-si conserve trainicia si echilibrul pentru viitorul ei prosper.
Privatizarea, restructurarea, crearea unei economii de piata au generat si unele fenomene negative: coruptie, evaziune fiscala, trafic de influenta, concurenta neloiala, etc. Multe dintre disfunctionalitatile aparute au condus implicit la un impact negativ asupra majoritatii populatiei care s-a vazut confruntata cu manifestari dure ale fenomenului criminalitatii prin formele ei cele mai acute: omoruri, violuri, talharii, rapiri de persoane, executii in stil mafiot.
Politia romana nu neaga aceste adevaruri, mai mult chiar, intr-un raport dat publicitatii (13 iulie 1999) remarca:
"La nivel global principalii factori de risc ce se manifesta in acest sfarsit de secol sunt:
Expansiunea agresiva a retelelor si activitatilor terorist-extremiste si a crimei organizate transnationale;
Amplificarea infractionalitatii economico-financiare, a coruptiei si a altor forme specifice <>;
Instalarea sau cronicizarea unor dezechilibre economice majore la nivel macro-economic, care determina o crestere a ratei somajului si o sporire a numarului de potentiali infractori;
Migratia ilegala si riscurile transfrontaliere;
Cresterea indicelui de criminalitate la tanara generatie datorita consumului de droguri, prostitutie, proxenetism, etc."
Pe aceasta stare de fapt reala apare necesitatea unei profesiuni care sa-si exercite prerogativele la "granita" dintre infractiune, incalcarea unor norme morale, cunoasterea partenerului intr-o afacere si asigurarea protectiei speciale pentru persoane fizice si juridice etc.