Caria dentara apare ca o boala multifactoriala, caracterizata printr-o distructie localizata a tesuturilor dure dentare sub actiunea microorganismelor. Pentru formarea unei carii dentare este insa necesara interactiunea in timp a unei microflore bucale cariogene cu alimente fermentabile pe un teren (dinti si saliva ) susceptibil.

Caria dentara constituie, prin complicatiile sale, principala cauza de pierdere a dintilor. Ea incepe in smalt (stratul dur, extern al dintelui) si, pe masura ce creste in dimensiune si se apropie de pulpa dentara (nerv), incep sa apara dureri la dulce, la rece, poate sa retina resturi de mancare si pacientul o poate simti cu limba. Daca nu e tratata nici in aceasta faza, se ajunge la infectia pulpei dentare, insotita adesea de dureri atroce, si apoi a tesutului din jurul varfului radacinii (parodontiul apical). Aceste infectii pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se caracterizeaza prin durere, umflarea zonei respective, cateodata chiar febra si stare de rau general. Adesea dintele nu se mai poate recupera si trebuie extras.