Boala Inflamatorie Pelvina (BIP) este termenul generic utilizat ce exprima o entitate patologica inflamatorie ce poate implica uterul, trompele uterine, ovarele si cavitatea pelvina si poate reprezenta punctul de plecare pentru aparitia abceselor tubo-ovariene, a sarcinii extrauterine sau chiar a infertilitatii si a multor altor boli.  

Etiopatogenie           

  De obicei boala inflamatorie pelvina este o afectiune ai carei germeni pot proveni prin transmitere sexuala dar poate aparea si prin lipsa de igiena, sau dimpotriva, utilizarea excesiva a toaletei intime intravaginale, folosirea toaletelor si a altor utilitati in comun, in colectivitati, parteneri sexuali multipli, metodele contraceptive altele decat abstinenta sau prezervativul, si, mai rar, chiar dupa utilizarea unor instrumente nesterile in cadrul unei consultatii medicale de specialitate.. Adesea este polimicrobiana, infectia ascendenta fiind determinata cel mai frecvent de Neisseria Gonorrheae sau Chlamydia trachomatis, dar si de alte microorganisme precum Mycoplasma species, Ureaplasma urealyticum, Bacteroides fragilis, Enterobacteriaceae, Streptococi, Escherichia Colli, si multi atii, germeni gram-pozitivi si gram-negativi, aerobi si mai ales anaerobi.

  Diagnostic            

Diagnosticul diferential se face cu apendicita – mai ales la formele unilaterale, pe dreapta, sarcina ectopica, avort in curs, endometrioza, hemoragii la nivelul corpului galben, chist ovarian, torsiune de anexe, colita, boala inflamatorie intestinala, ocluzia intestinala, infarctul enteromezenteric, limfadenita mezenterica, pielonefrita sau alte afectiuni intra-abdominale.          Evaluare - Examen abdominal si pelvin complet.          Se efectueaza hemoleucograma, sumar de urina, urocultura, test de sarcina, testareaa secretiilor vaginale si culturi de la nivelul colului, si este recomandabil efectuarea testului Papanicolau.  

Criterii de diagnostic  

Criterii majore - trebuie luate in calcul toate aceste trei criterii, simultan:          

1. sensibilitate la nivelul zonei abdominale inferioare cu sau fara rebound,          

2. sensibilitate la moblizarea colului uterin,          

3. sensibilitate la nivelul anexelor uterine. In plus, trebuie eliminate oricare alte cauze care pot da aceasta simptomatologie. Indeplinirea acestor criterii majore este suficienta pentru inceperea tratamentului.  

Criterii minore folosite pentru confirmarea diagnosticului:          

-temepratura mai mare de 38,3° C,          

-secretii vaginale anormale,          

-mase la nivelul anexelor uterine evidentiate clinic sau ecografic,           

-Leucocite > 10500/mm3,          

-cresterea VSH sau PCR (proteina C reactiva),          

-coloratie Gram ce evidentiaza diplococi gram-negativi intracelulari (gonoree)          

-test pozitiv pentru Chlamydia sau orice alta dovada de infectie          

–diagnostic laparoscopic sau biopsie endometriala;          

-prezenta de leucocite si bacterii la culdocenteza  

Tratament           

Datorita riscului de aparitie al infertilitatii, trebuie tratate imediat toate pacientele ce indeplinesc criteriile majore pana la obtinerea rezultatelor din culturi si chiar daca nu sunt indeplinite criteriile minore.            

Tratamentul in ambulator se aplica daca temperatura este mai mica de 38° C, leucocitele (globulele albe) sub 10 000/ mm3 , semne minime de aparare musculara-reactie peritoneala, prezenta tranzitului intestinal, toleranta la administrarea orala a medicamentelor, o complianta buna in general. Schema de terapie, medicamentele potrivite, dozele si controlul dupa tratament raman insa la latitudinea medicului Dumneavoastra curant, si sunt particularizate / customizate de la pacineta la pacienta.            

Tratamentul intraspitalicesc - este indicat doar daca se suspicioneaza aparitia abceselor, existenta unei sarcini (TIS – Test de sarcina), temperatura este mai mare de 38° C, analizele de laborator la nivele alarmante, peritonita, lipsa de raspuns la medicatia antibiotica orala in 48 de h, diagnostic incert, lipsa de complianta pentru un tratament ambulator. Anumiti medici recomanda internarea tuturor adolescentelor cu BIP, dar, evident, din motive lesne de inteles, acest lucru nu este posibil.              

 Infectia ramane rareori cantonata la nivelul trompelor uterine, astfel ca aparitia peritonitei este frecventa. Complicatiile care pot aparea si in cazul unor tratamente prost conduse, incorecte sau incomplete, pot fi imediate, acute, reprezentate de ruptura abceselor tubo-ovariene, rasucirea anexelor uterine, Sindromul Fitz-Hugh-Curtis (infectie gonococica perihepatica) si speticemie, sau tardive - sindrom aderential pana la  ocluzie intestinala, sindrom algic pelvin permanent, cresterea riscului de sarcini extrauterine/ectopice (de 5-10 ori mai frecvente), infertilitate (25 %).