Oare ce face ca unele organisme sa poata si altele sa nu poata contribui la perpetuarea speciei ? Este o intrebare la care oamenii de stiinta, nu neaparat medici, incearca sa gaseasca un raspuns….si pe masura ce stiinta avanseaza, apar noi si noi inpoteze.
Cele mai multe dintre acestea, sustinute de dovezi concrete, pornesc de la ipoteza aparitiei vietii pe Pamant acum mai bine de 4 miliarde de ani. Acceptand si mecanismul autoreplicarii primelor molecule organice si continuand cu evolutia spre diviziune organismelor unicelulare, pe masura evolutiei structurale si metabolice a organismelor vii si sub presiunea factorilor pro-evolutie, au aparut cateva variante evolutive, din care ulterior au degenerat sexele, si suficient de capabile sa permita reproducerea indivizilor, deci implicit perpetuarea speciei, cu un randament invers proportional cu riscul acestei activitati.
Reproducerea prin diviziune sau prin inmugurire poate fi eficienta doar in conditiile unor consumuri exagerate de energie ( Ilya Prigogine, Nobel Chimie, 1977 ) - raportate la consumul celular individual – si de aceea aceasta modalitate de multiplicare a ramas apanajul unor organisme de dimensiuni microscopice sau cu o dinamica foarte redusa. Pe masura aparitiei organismelor pluricelulare, in conditiile existentei unei nevoi imperioase de extindere a speciei respective, deci implicit a consumurilor de toate felurile, precum si datorita necesitatii diversificarii trasaturilor organismelor, s-a trecut de la reproducerea asexuata la un nou tip de reproducere, cea sexuata, prin utilizarea unor verigi iintermediare ce poarta numele de gameti de doua tipuri, feminin si masculin. Primele organisme care au adoptat aceasta revolutionara metoda au folosit mediul acvatic in care traiau – propice dezvoltarii, si folosit si drept vehicul al acestor gameti, astfel ca fecundarea avea loc in exteriorul organismului, metoda folosita si in zilele noastre de pesti.
Mutarea vietii din oceane pe suprafata Pamantului – teoria maimutei acvatice, veriga lipsa - de acum cca 2.5 miliarde de ani a facut ca strategia reproducerii sa se schimbe - fecundarea s-a mutat si ea in interiorul organismului matern, si astfel gametul feminin era fecundat in conditii de maxima protectie, iar dupa fecundare oul era eliminat in exterior si ingrijit de catre parinti, metoda folosita si azi de unii pesti, de reptile si pasari.
Insa ultima si cea mai spectaculoasa inovatie in domeniul reproducerii a fost realizata relativ recent, de cca 200 milioane de ani, odata cu aparitia primului mamifer placentat cunoscut, Eomaia scansoria(cu 125 mil ani in urma, Cretacicul timpuriu). Pasul revolutionar si evolutionar in acelasi timp, a fost facut de si prin aparitia unei structuri anatomice ce permitea cresterea embrionului nu in mediul extern, unde riscurile erau extrem de mari, ci chiar in interiorul organismului matern. Aceasta formatiune anatomica poarta denumirea de placenta, aparitia acesteia aducand avantaje evolutionare remarcabile: protectia maxima a puiului si mobilitatea crescuta a parintilor, care nu mai trebuiau sa-si pazeasca ouale de pradatori si deci puteau migra in voie pentru a-si gasi noi resurse de hrana.
Reproducerea speciei umane, forma cea mai evoluata de mamifere – chiar si aceasta teorie e contestata de multi alti oameni de stiinta - se face avand drept suport anatomic organele genitale - de mentionat ca organele genitale atat masculine, cat si feminine, in timpul dezvoltarii embrionare, au aceeasi origine, si prin modificari complementare ale canalelor Wolff si Muller ajung la nastere sa ramana astfel in conditii normale, adica tot complementare - feminine (interne) si masculine (externe – esential / orice abatere de la acest sablon este taxat de “Mama Natura” prin iincapacitatea temporara sau definitiva de reproducere a organismului respectiv). Organele genitale feminine implicate in actul reproducerii sunt reprezentate de vagin, uter, cele doua trompe precum si de cele doua ovare. Cele masculine sunt reprezentate de penis, uretra, prostata, veziculele seminale, testicule si ducturile deferente. Important
Cei doi gameti – celule specializate, dotate doar cu cate jumatate din numarul de cromozomi ai unei celule normale -, sunt produsi la nivelul ovarului cel feminin si la nivelul testiculului cel masculin. Spermatozoizii (gametii masculini) calatoresc, de la locul lor de formare, prin ductul deferent si ulterior prin uretra masculina si sunt depusi in timpul actului sexual in vaginul femeii.
Spermatozoidul trebuie sa supravietuiasca unui mediu mai mult decat ostil aflat la nivelul vaginului, trebuie sa strabata o adevarata bariera constituita de catre mucusul cervical, trebuie sa calatoreasca printr-o cavitate uterina absolut uriasa, raportata la dimensiunea lui, si apoi sa ajunga la nivelul trompei invingand peristaltismul acesteia, potrivnic,ca sa se poata intalni cu ovulul si pe care va trebui sa fie capabil a-l penetra inaintea celorlalti spermatozoizi concurenti, undeva la nivelul treimii medii a trompei.. Este o cursa cu obstacole mortale pe care numai unul o poate castiga.
(In ultima perioada, cercetatorii au descoperit ca spermatozoizii sunt impartiti in cohorte, asemenea unei armate bine organizate – unii cerceteaza, altii apara si altii lupta pentru ca unul singur, cel mai bun dintre toti sa poata ajunge cu bine la intalnirea cu ovuluil – “Cand esti trist, amarat si deprimat, uitat de toti, cazut in dizgratie, adu-ti aminte ca ai fost candva, plin de glorie, cel mai cel dintre toti spermatozoizii” -anonim) (Vezi emisiunile pe National Geographic)
Oare de ce Natura, in loc sa simplifice lucrurile, le-a complicat atat. Raspunsul este foarte simplu: Natura are nevoie numai de catre organisme ce se pot adapta perfect vicisitudinilor din mediu. "Supravietuieste cel mai bine adaptat". Aceasta selectie a spermatozoizilor conduce la cea mai buna solutie din punct de vedere adaptional a naturii si implicit a calitatii embrionului care va perpetua specia. De asemenea poate parea nedrept ca numai spermatozoidul este supus unor astfel de furci caudine, in timp ce ovulul este privelegiat. Aparent, deoarece si el participa la un adevarat concurs. Lunar este selectionata o intreaga cohorta de foliculi ovarieni care contin fiecare cate un ovul si care incep o adevarata cursa de maturare, cursa pe care, la fel, numai unul o castiga. La momentul ovulatiei, oul este aruncat in cavitatea peritoneala de unde este "pescuit" de catre una dintre trompele uterine si purtat prin miscarile peristaltice ale cililor tubari pana la locul de intalnire cu spermatozoidul.
Datorita unor numeroase stari patologice de natura embriologica, infectioasa, hormonala, sau mecanica, aceasta structura anatomica a cailor descrise mai sus este alterata, astfel incat cei doi gameti nu mai pot veni in contact unul cu celalalt ori aceasta modificare structurala poate sa interfere cu implantarea sau dezvoltarea normala a embrionului.
Acesta situatie reprezinta una dintre cauzele aparitiei infertilitatii.
