Terenul pe care se afla azi scoala a fost cumparat de Casa Rurala în 1908 de la fostul proprietar, general Boteanu. Boteanu folosea pentru administrarea mosiei un arman boeresc, asezat în mijlocul satului, în locul unde se afla astazi scoala. Suprafata cumparata a fost de 593 hectare, împreuna cu conacul vechi compus din: 2 case de locuit, 1 bucatarie în paianta, un grajd pentru 8 vite, 2 cosare pentru porumb, 1 magazie de scânduri pe soclu de zid si curte. Armanul era împrejmuit cu gard de nuiele. Mosia a fost exploatata în dijma si bani pâna la 1910, când dupa propunerea lui Maximilian Popovici si a lui Vintila Bratianu, consiliul de administratie al Casei Rurale a aprobat înfiintarea pe o parte din ea a unei scoli de gradinarit, având de scop instruirea fiilor de sateni împroprietariti în urma rascoalei din 1907. Pe lânga învatarea meseriei gradinaritului si a cultivarii pomilor scoala furniza seminte de legume si pomi la toate mosiile Casei Rurale. În primavara anului 1911 s-au început lucrarile culturale iar în toamna s-au deschis cursurile. Terenul de cultura s-a exploatat în regie, dijma, si bani pâna în 1915 când s-a dat o parte din mosie (aproximativ 522 ha), în loturi la sateni si pentru islazul comunal; ramânând restul de 70,30 ha pe seama scolii. Mosia a fost împartita în loturi de 5 ha, situate pe 2 trupuri de mosie. Prin faptul ca Casa Rurala a împartit aceste loturi prin tragere la sorti, loturile scolii au ramas izolate în 16 parcele. În timpul razboiului scoala nu a functionat. Dupa razboi (1919) scoala a fost redeschisa dupa întelegerea dintre Casa Rurala, Casa Centrala a Cooperatiei si Împroprietaririi, Directia Obstilor Satesti si cu aprobarea Ministerului Instructiei Publice cu Ord. nr. 124.490/1919, fiind transformata din scoala de gradinarit cu durata de 2 ani in scoala inferioara de horticultura cu durata de 4 ani, din care unul de practica de specialitate în scoala. Ea a depins de Directia Obstilor pâna la 1924, când a trecut la Directia Învatamântului Agricol din Ministerul Agriculturii si Domeniilor si functioneaza tot ca scoala inferioara de horticultura însa cu o durata de 3 ani curs teoretic si un an si jumatate de practica de specialitate. În aceste conditii pe care le oferea satul românesc la începutul secolului XX, lipsita de încurajarea materiala necesara, scoala si-a îndeplinit menirea numai în parte.
În anul scolar 1947-1948 vechea Scoala Inferioara de Horticultura se transforma în Liceul Tehnic Horticol de fete care în august 1948, prin Legea de reforma a învatamântului devine Scoala Medie Tehnica Horticola cu durata de 4 ani, tip de scoala care functioneaza pâna în 1955.
Începând cu anul scolar 1955-1956, aceasta se transforma în Scoala Profesionala de Legumicultura cu durata de 3 ani si se înfiinteaza în paralel si Scoala Tehnica de Maistri Legumicoli cu durata de 3 ani, cursuri de zi si fara frecventa.
Între anii 1961-1963 s-a introdus al treilea tip de scoala – Scoala Tehnica pentru personalul tehnic agricol, pentru absolventii liceelor de cultura generala, tip de scoala care a dat o singura promotie cu 26 de absolventi.
La 1 iulie 1963 prin dispozitia Consiliului suprem al agriculturii Centrul Scolar Agricol Bucuresti (cu profil de veterinara si contabilitate), se unifica cu cel din Dragomiresti Vale si constituie Centrul Scolar Agricol Dragomiresti Vale cu 2 profiluri de specialitate: horticultura si veterinara. Iar din 1964 si în mod experimental si scoala profesionala de mecanici agricoli, care functioneaza pâna în 1966.
Numarul celor care puteau frecventa cursurile a fost destul de modest în primii ani de functionare.
Scoala, dupa cum s-a aratat mai sus, a functionat din primavara anului 1911 cu un numar de 9 elevi, care au absolvit în octombrie 1913; în 1915 – 11 elevi si în 1916 – 9 elevi.
Dupa razboi elevii au fost primiti la scoala iar situatia frecventei este urmatoarea:
Numarul elevilor pe clase în 1922-1923 a fost de 42 din care au promovat 34 iar 8 s-au retras. Scoala avea în anul scolar 1923-1924, 46 elevi bursieri din care 27 în cl I, 8 in cl a-II-a, 9 în cl a-III-a si 2 auditori liberi. Toti au trecut în stagiul de practica. În acea perioada nu exista material didactic decât din punct de vedere intuitiv-botanic, planse si colectii de seminte. Scoala se ocupa cu agricultura, pomicultura, viticultura, cultura legumelor si floricultura.
În total scoala are de la înfiintare pâna în 1923 – 88 elevi absolventi. Aceste date sunt luate din registrul de certificate de absolvire gasit la scoala dupa razboi. Alte date nu sunt, întrucât scoala a fost ocupata de trupele germane, cantonate în localitate.
Pe parcursul anilor în scoal? au existat profile de: zootehnie, protectia plantelor, topografie, tehnician veterinar, tehnician activitati financiare si contabile, matematic? informatic?.
