Procedura de supralegalizare este deseori confundata cu procedura de Apostilare dar se refera la supralegalizarea actelor care sunt necesare in tarile ne-membre ale Conventiei de la Haga.

Aceste tari sunt:

Andorra , Antigua şi Barbuda , Armenia , Azerbaidjan , Bahamas , Barbados, Belize , Bolivia , Botswana , Brunei Darussalam , Burkina Faso , Burundi , Cambogia , Capul Verde , Columbia, Insulele Cook , Cuba , Dominica , Republica Dominicană , El Salvador , Fiji , Gabon , Grenada , Guatemala , Guineea , Haiti , Sfântul Scaun , Honduras , Kazahstan , Kenia , Kuweit , Kârgâzstan , Liban , Lesotho , Liberia , Liechtenstein , Madagascar , Malawi , Mali , Insulele Marshall , Republica Moldova , Mongolia , Namibia , Nepal,Nicaragua,Niger,Niue , Oman , Pakistan , Sfântul Kitts şi Nevis , Sfânta Lucia , Sfântul Vincent şi Grenadine , Samoa , San Marino , Sao Tome şi Principe , Senegal, Seychelles , Singapore , Swaziland , Tailanda , Togo , Tonga , Trinidad şi Tobago , Turkmenistan , Uzbekistan , Vanuatu , Vietnam , Zimbabwe.

Ce este  Supralegalizarea ?

Supralegalizarea (sau legalizarea consulară) este procedura prin care un stat confirmă veridicitatea documentelor emise pe teritoriul său sau pe teritoriul altui stat. Supralegalizarea este cerută de un şir de ţări, care nu au încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale privind simplificarea sau abolirea completă a supralegalizării. Supralegalizarea implică proceduri multiple de autentificare a actului şi a semnăturilor aplicate pe acestea, astfel încît în ultimă instanţă pe document se va aplica, de regulă, ştampila ambasadei sau consulatului statului de destinaţie, fie a ministerului de externe al acestui stat.