Începuturile învatamântului în localitatea Ciorogârla se leaga de lacasele de cult (biserica, manastirea) care au gazduit de-a lungul timpului pe cei dornici sa studieze.

O emblema a vietii spirituale a asezarii este manastirea Samurcasesti. Ea a fost ctitorita de Constantin Samurcas, care a avut un rol important în viata politica din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ctitoria sa si-a asumat, pe lânga rolul de îndrumare spirituala, si pe acela de a contribui la iluminarea prin cultura si cunoastere a fiilor asezarii.

Traditia învatamântului în localitatea Ciorogârla a fost completata în perioada moderna, mai ales în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost înfiintata o scoala primara, care a functionat în trapeza manastirii. Activitatea reformatoare a ministrului instructiunii publice Spiru Haret a condus la declansarea procesului de alfabetizare a locuitorilor asezarii, la initierea procesului de modernizarea a societatii rurale din localitatea Ciorogârla.

Dupa primul razboi mondial, destinul localitatii a primit amprenta unei personalitati controversate a culturii interbelice, ziaristul Pamfil Seicaru. În calitate de cavaler al ordinului Mihai Viteazul primise lotul standard în apropierea capitalei, la Ciorogârla. Pe lânga activitatile legate de constituirea unei ferme model, care urma sa dea o finalitate preocuparilor sale în aceasta asezare rurala, el se implica si în viata sociala sprijinind institutiile locale, mai ales biserica si scoala.

Ulterior, chiar în timpul celui de-al doilea razboi mondial, generalul Theodor Ciurea a fost cel care s-a implicat în reconstructia manastirii, considerat al doilea ctitor si, implicit, asupra vietii spirituale a asezarii.

Pe lânga scoala primara si cea gimnaziala, în urma preocuparilor localnicilor legate de agricultura, dar si urmare a politicii de cooperativizare a guvernarii comuniste, care a condus la înfiintare a I.A.S – ului si S.M.A.- ului din Ciorogârla, s-a simtit nevoia, la un moment dat, pentru o preocupare deosebita în intentia pregatirii unor cadre specializate în lucrul pamântului.

Initial, între 1956 si 1961 a functionat o scoala profesionala de mecanici agricoli si sudori cu durata de trei ani în cladirea conacului ce a apartinut familiei Gigurtu (cladire aflata astazi în avansata stare de degradare).

Din 1961, a fost începuta constructia localului unei scoli profesionale pentru mecanizarea agriculturii, care a fost inaugurata în anul 1964. Din 1972, în planul de învatamânt au fost incluse si clase de liceu. Unitatea scolara a fost patronata pâna în 1989 de fostul I.A.S. Ciorogârla si depindea direct de Ministerul Agriculturii.

Dupa anul 1989, transformarile societatii românesti si-au pus amprenta si asupra evolutiei localitatii Ciorogârla si, implicit, asupra Grupului Scolar, astazi Liceul Tehnologic. Începând cu 28 martie 1995 aceasta unitate de învatamânt a primit numele ziaristului Pamfil Seicaru.

Astazi, Liceul functioneaza in trei corpuri de cladire ca spatii de invatamant, incalzite prin centrale proprii, individuale, independente din punct de vedere al functionarii.

Curtea scolii in suprafata de circa 4,2 ha, este imprejmuita cu gard, are 4 intrari, una destinata autoturismelor, una care deserveste cantina, una pentru lucrarile de reabilitare si una pentru accesul pietonal. In curtea scolii este intretinut poligonul auto utilizat de elevii care frecventeaza cursurile scolii auto, prevazute in planurile cadru.