Ambasadele şi consulatele României pot efectua o serie de operaţiuni notariale prin care să asigure capacitatea actelor întocmite de cetăţenii români în străinătate de a îşi produce efectele juridice pe teritoriul României şi în faţa autorităţilor române.
Actele notariale care pot fi efectuate de ambasade şi consulate sunt următoarele:
Ambasadele şi consulatele României nu pot efectua operaţiuni notariale în ceea ce priveşte încheierea unor contracte, înţelegeri, donaţii sau alte acte de dispoziţie, tranzacţii judiciare, confirmări de hotărâri judecătoreşti, de documente de studii, documente de vechime în muncă, documente privind stagiul militar, testamente, legate, acţiuni în justiţie sau cereri adresate autorităţilor române.
Pentru autentificarea procurilor şi a declaraţiilor, persoanele interesate trebuie să se prezinte personal la sediul ambasadei sau consulatului român şi să probeze identitatea şi calitatea de cetăţean român (cu un act de identitate valabil). Procurile sau declaraţiile se întocmesc, de regulă, de solicitanţi, cu excepţia cazurilor în care aceste acte sunt necesare în cadrul altor proceduri consulare (obţinerea paşapoartelor, a actelor de stare civilă etc.).
Procurile şi declaraţiile trebuie să conţină elementele de identificare ale mandantului şi ale mandatarului şi să precizeze în mod exact scopul mandatului. Ele trebuie să fie redactate în limba română. Actele care conţin precizări neconforme cu legislaţia română, ordinea de drept sau siguranţa naţională nu pot fi autentificate.
În funcţie de ţară, procurile şi declaraţiile întocmite de cetăţenii români pot fi folosite în România şi în lipsa autentificării ambasadei sau consulatului român.
În ţările semnatare ale Convenţiei de la Haga din 1961 privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine (între care se numără şi România), procurile sau declaraţiile întocmite de cetăţenii români pot fi autentificate, în limba română, de un notar local, urmând ca apoi să fie legalizate cu Apostilă de autorităţile competente ale statului respectiv. Documentele legalizate cu Apostilă sunt valabile, în temeiul Convenţiei, pe teritoriul României, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Totuşi, dacă actul a fost redactat într-o limbă străină, el va trebui tradus în limba română pentru a putea fi opozabil autorităţilor române.
În ţările cu care România a încheiat acorduri de asistenţă juridică în materie civilă, procurile sau declaraţiile întocmite de cetăţenii români sunt recunoscute direct de autorităţile române, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Totuşi, dacă actul a fost redactat într-o limbă străină, el va trebui tradus în limba română.
În ţările care nu sunt nici semnatare ale Convenţiei de la Haga din 1961 privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine şi nici ale unui acord bilateral de asistenţă juridică în materie civilă cu România, procurile sau declaraţiile întocmite de cetăţenii români pot fi autentificate, în limba română, de un notar local, urmând ca apoi să fie legalizate de autorităţile competente ale statului respectiv şi supralegalizate de ambasada sau consulatul român din acel stat. Dacă actul a fost redactat într-o limbă străină, el va trebui tradus în limba română pentru a putea fi opozabil autorităţilor române.
Autentificarea procurilor şi declaraţiilor, precum şi supralegalizarea acestora de către ambasadele şi consulatele României sunt supuse taxelor consulare, care se plătesc de solicitanţi la ambasada sau consulatul competent.
Procurile pentru încasarea pensiilor în România sunt scutite de taxe consulare şi sunt valabile o perioadă de 18 luni de la data autentificării.
Procurile şi declaraţiile necesare în cadrul procedurilor consulare de obţinere a paşapoartelor româneşti sau a certificatelor de stare civilă nu pot fi autentificate decât de ambasadele sau consulatele României (nu se aplică procedura legalizării cu Apostilă sau cea a supralegalizării administrative).
Pentru legalizarea copiilor de pe înscrisuri, persoanele interesate trebuie să prezinte funcţionarului ambasadei sau consulatului român înscrisul original a cărui copie se legalizează şi un document de identitate valabil.
Pentru legalizarea traducerii în limba română a unui document redactat într-o limbă străină, persoanele interesate trebuie să prezinte documentul în original, însoţit de traducerea în limba română şi de un document de identitate valabil.
Pentru legalizarea semnăturii pe un înscris, persoanele interesate trebuie să se prezinte la sediul ambasadei sau consulatului român cel mai apropiat, să semneze înscrisul în faţa funcţionarului consular şi să prezinte un document de identitate valabil care să poarte semnătura titularului. Nu se poate legaliza semnătura pe contracte, acte de donaţie, acte de tranzacţie judiciară sau alte acte care vizează transmiterea de bunuri ori alte drepturi.
Legalizarea copiilor de pe înscrisuri, legalizarea traducerilor şi legalizarea semnăturii sunt supuse taxelor consulare, care se plătesc de solicitanţi la ambasada sau consulatul competent.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Dacă nu putem ajunge la sediul ambasadei sau consulatului, se pot autentifica procurile prin corespondenţă?
Nu. Prezenţa personală la sediul ambasadei sau consulatului este necesară pentru verificarea de către funcţionarul consular a identităţii persoanei car semnează procura şi a însuşirii conţinutului acesteia. Această cerinţă reprezintă o măsură de asigurare inclusiv pentru dumneavoastră, pentru a evita situaţia în care o altă persoană declară date despre sau în numele dumneavoastră.
În cazul în care, din cauza distanţei sau a unei alte imposibilităţi de deplasare la ambasadă, nu vă puteţi prezenta personal, aveţi posibilitatea, în funcţie de caracterul procurii, de a o autentifica la un notar local şi apoi de a o legaliza sau supralegaliza la autorităţile statului în care vă aflaţi.
Reprezentanţii ambasadelor şi consulatelor române vă pot oferi detalii despre procedura de legalizare sau supralegalizare prevăzută de legislaţia statului respectiv şi despre tipurile de procuri care pot fi supuse acestei proceduri.
