România poate înfiinţa, pe bază de reciprocitate, oficii consulare onorifice pe teritoriul altor state şi poate numi consuli onorifici, potrivit normelor şi principiilor internaţionale.

Înfiinţarea Oficiilor consulare onorifice şi numirea consulilor onorifici se aprobă de către ministrul afacerilor externe, printr-o patentă consulară prevăzută cu sigiliul de stat.

Consulatul onorific se deschide prin consimţământul autorităţilor abilitate ale statului de reşedinţă

Consulul onorific poate fi desemnat din rândul cetăţenilor români domiciliaţi în statul de reşedinţă, al cetăţenilor acestui stat sau al cetăţenilor unui stat terţ stabiliţi în statul de reşedinţă. Candidaţii propuşi trebuie să îşi asume această demnitate pe durată nedeterminată.

Persoanele propuse trebuie să deţină poziţii importante în ţările respective -  oamenii politici reputaţi, personalităţi remarcabile în domeniile economic, financiar, bancar, cultural, ştiinţific, avocaţi de renume, cu independenţă financiară şi comportament adecvat funcţiei încredinţate, apropiaţi de România.

Pentru activitatea desfăşurată, consulii onorifici nu primesc  din partea statului român salarii, indemnizaţii sau alte venituri şi  suportă din bugetul propriu toate cheltuielile ocazionate de exercitarea funcţiei lor oficiale.

Consulii onorifici îndeplinesc  atribuţii consulare care nu implică exercitarea autorităţii de stat. Oficiile consulare de carieră sunt cele care au atribuţii care implică exercitarea autorităţii de stat: acordarea cetăţeniei, vize şi paşapoarte, documente de stare civilă, transmiteri de acte judiciare şi extrajudiciare, încasarea de taxe consulare pentru serviciile prestate.