CERINTE PRIVIND INTRODUCEREA PE PIATAA INGRASAMINTELOR CU MARCAJ "CE FERTILIZER"

        Regulamentul (CE) 2003/2003 obligă producătorii şi distribuitorii de îngrăşăminte să garanteze conformitatea produselor  cu anumite cerinţe tehnice legate de compoziţia, tipul de îngrăşământ, modul de identificare (marcare şi etichetare), modul de ambalare ş.a. precum şi Statele Membre să organizeze controlul oficial al conformităţii îngrăşămintelor prin organisme autorizate şi notificate la Comisia Europeană. Adoptarea acestui regulament în cadrul UE a avut în vedere patru mari obiective:

• să garanteze utilizatorilor (producători agricoli din sectorul vegetal) că îngrăşămintele cu marca CE de pe piaţă îndeplinesc cerinţele minime de calitate sub raportul conţinutului de substanţă activă şi că aceste produse nu au , în condiţii normale de utilizare, efecte dăunătoare asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor precum şi asupra mediului;
• să garanteze securitatea pentru acele tipuri de îngrăşăminte care prezintă risc de detonare în timpul transportului şi depozitării (îngrăşăminte simple şi compuse cu azotat de amoniu - cu conţinut de azot peste 28%);
• să asigure libera circulaţie pe piaţa unică a UE a îngrăşămintelor cu marca CE, respectiv a celor ce se conformează în totalitate prevederilor Regulamentului CE 2003/2003;
• să consolideze şi să simplifice sistemul legislativ al UE (regulamentul reunifică şi înlocuieşte 18 directive referitoare la îngrăşăminte)  

Introducerea pe piaţă a îngrăşămintelor cu marcaj "CE"

În sensul Regulamentului (CE) 20032003,  un îngrăşământ poate fi desemnat ca "EC FERTILIZER" dacă aparţine unui tip de îngrăşământ listat în Anexa I a regulamentului şi îndeplineşte condiţiile tehnice specificate în regulament. Un ,,EC FERTILIZER" poate fi introdus fără restricţii pe piaţa internă precum şi pe piaţa unică a UE, dacă producătorul este stabilit (îşi are sediul social) în UE şi îşi asumă responsabilitatea conformităţii produsului cu cerinţele regulamentului printr-o declaraţie de conformitate.

Menţiunea ,,eC fertilizer" nu poate fi utilizată pentru un îngrăşământ care nu respectă Regulamentul (CE) nr. 2003/2003.

Declaraţii obligatorii

La toate tipurile de îngrăşământ CE introduse pe piaţa internă este obligatorie declararea conţinutului în elemente fertilizante, aceasta urmând să fie făcută conform Regulamentului (CE) 2003/2003.

Indicarea conţinutului de azot, fosfor şi potasiu al îngrăşămintelor introduse pe piaţă se admite a fi făcută, după cum urmează:(a) pentru azot exclusiv sub forma elementară (N);(b) pentru fosfor şi potasiu, fie sub forma elementară (P, K); fie sub formă de oxizi (P205, K20), fie  în ambele forme.  

Indicarea conţinutului de calciu, magneziu, sodiu şi sulf al îngrăşămintelor cu elemente fertilizante secundare se admite a fi făcută fie sub formă de oxizi (CaO, MgO, Na2O, SO3), fie sub formă elementară (Ca, Mg, Na, S), fie sub ambele forme.

În cazul îngrăşămintelor care conţin microelemente se disting două situaţii, după cum urmează:

a) Pentru îngrăşămintele care aparţin tipurilor listate în secţiunea E1 a Anexei I, declararea conţinutului de microelemente trebuie făcută conform cerinţelor prevăzute în coloana 6 a acestei secţiuni;

b) Pentru tipurile de îngrăşămintele cu elemente fertilizante primare şi/sau secundare (menţionate în secţiunile A, B, C şi D ale Anexei I) se declară conţinutul de microelemente numai dacă sunt respectate conţinuturile minime prevăzute în secţiunile E 2.2 şi E 2.3 ale Anexe I. Pentru aceste tipuri de îngrăşăminte precum şi pentru îngrăşămintele ce conţin numai microelemente provenite din amestecul unor îngrăşăminte de tipul celor prevăzute în secţiunea E1 ale Anexei I, cu respectarea cerinţelor din E2.1 ale Anexei I, trebuie declarat atât conţinutul total din fiecare microelement, în % de masă, cât şi conţinutul solubil în apă, dacă acesta reprezintă cel puţin jumătate din conţinutul total. Dacă microelementul este complet solubil în apă se declară numai conţinutul solubil în apă. În situaţia în care un microelement din îngrăşământ este legat chimic de o moleculă organică, după declararea conţinutului solubil în apă se continuă cu termenul "chelatat cu.." sau "complexat cu.." urmat de denumirea completă sau de iniţialele moleculei organice, aşa cum se indică în secţiunea E3 a Anexei I.